Capturarea lui Maduro: O Drama Neasteptata Si Lacrimi De Fotbal!
Știți voi, cu ce se mai întâmplă în lumea noastră, ai nostri prieteni din America, zic eu, i-au pus mâna pe Nicolás Maduro, șeful ăla de stat din Venezuela, și, oh, ce haos s-a iscat, lumea e bulversată, tweet-uri, scandal și alte nebunii se întâmplă din cauza asta, cam așa, nimeni nu se aștepta, dar pe undeva, parcă toți ar fi fost gata să vadă cum se rup niște câteva convenții internaționale pentru un titlu de senzație.
Dar, ceea ce nu știe toată lumea e că Maduro e un mare fan al Barcelonei și al lui Messi, și când a aflat că starul lui preferat a plecat de la Camp Nou, zici că s-a dus totul pe apa sâmbetei! A plâns omul, cu bună credință, e greu să vezi cum idolii pleacă, mai ales când ai în minte nostalgii din vremea când totul părea că merge mai bine, dar în afaceri politica sunt complicate și pline de neprevăzut.
Cine ar fi zis că acest președinte, acum captiv, a avut lacrimi pentru Messi? Nici eu nu m-aș fi prins, dar așa au spus toți, umple de lacrimi, căci vânzoleala din liga spaniolă a dus oameni cu nervii întinși până la maximum. Totuși, de la toate scandalurile, supărarea s-a revărsat pe toți acei oficiali din clubul ăla, Barcelona, mai ales Joan Laporta, iar Maduro avea multe de spus despre cum plecarea lui Messi a fost un act de tărie nepăsătoare față de sufletul fotbalului și al fanilor.
„Am plâns cu el când l-am văzut plângând! E de necrezut ce i-au făcut,” a lăsat Maduro să se audă, cu scâncete și lamentări pe lipsă de suport pentru starul care voia să rămână în istoria clubului, ca toate legendele anilor trecuți, dar iată că nu toți oamenii reali pot fi tratați ca eroi, mai ales când politica se amestecă în sport, și uite așa ne trezim cu un președinte plângând pentru un fotbalist.
Aproape că nu mai știi cine e și cine ar trebui să fie, iar capturarea lui Maduro a devenit doar o altă piesă pe tabla de șah a politicii internaționale, în timp ce adoratorii lui Messi plâng în colțuri întunecate, și unii zic că nu e corect, dar cine e acolo să decidă ce e corect în nebunia asta, ah, tristețea continuă!
