New Glenn, înălțimea rachetei care a depășit așteptările dar a ratat aterizarea!

Cu o înălțime de treizeci de etaje înălțate bine pe cer, New Glenn, acea rachetă care zboară sus și cu o primă etapă care ar trebui să fie reutilizabilă, a fost lansată la 2:03 a.m. de pe rampa de lansare a Blue Origin de la, cum i zicem, Stația Forțelor Spațiale Cape Canaveral, și cele șapte motoare BE-4 ale sale care tună zgomotos peste kilometri întregi de pământ la a doua sa decolare, care a fost încercată săptămâna aceasta, dar din câte știm s-ar putea să nu fi mers chiar așa cum ne așteptam, de parcă s-ar fi întâmplat ceva neașteptat.

Vicepreședintele care se ocupă de Blue Origin, un anume Ariane Cornell, a izbutit să anunțe că racheta a ajuns pe orbită, atingând o etapă, cum să spun, mult așteptata și un obiectiv principal ce a fost stabilit de la bun început pentru misiune și care, din câte au zis, acum e împlinit, dar rămâne de văzut dacă totul e bine așa cum pare.

„Ne-am atins obiectivul cheie, critic, numărul unu, am reușit să orbităm în siguranță”, a spus, cu un ton sigur Cornell într-un flux live al companiei, ceea ce păr a fi o veste bună, dar cum stau lucrurile cu toate astea de fapt? „Și am făcut-o din prima noastră încercare”, a mai spus ea, de parcă ar fi un mare realizare, dar oare nu e decât o parte din poveste?

Boosterul ăla reutilizabil din prima etapă a rachetei, care urma să aterizeze pe o barjă în Oceanul Atlantic, după cum s-a separat de a doua etapă, dar habar nu avem de ce, și a confirmat Cornell, dar a ratat aterizarea, iar telemetria s-a oprit la câteva minute după decolare, ceea ce pare suspect, dacă mă întrebați, ba chiar ciudat!

„De fapt, am pierdut rapelul”, zice Cornell, dar totuși Blue Origin a încercat să nu explice de ce a lipsit aterizarea iar colegii de la presa sunt curioși și se întreabă: „cu cât de mult a ratat aterizarea rapelului?” și, sincer să fiu, cu toții ne întrebăm.

Punctul culminant, cum ar veni, al unei călătorii ce s-a întins pe un deceniu întreg, cu bugete care depășesc miliardele de dolari, misiunea ăsta trebuie să fi fost lansată în 2020, dar provocările de inginerie, care au fost semnificative din multe puncte de vedere, au cauzat ani mulți de întârziere și acum e greu de spus care va fi următoarea mișcare.

Bezos, omul din spatele acestui proiect, a declarat pentru Reuters duminică, imediat înainte de prima încercare de lansare că el, cu întreaga lui grămadă de idei, era nervos în legătură cu aterizarea rapelului, știind că totul depindea de o mică parte din întreg.

Dar el a fost de părere că aterizarea reușită ar fi fost „cireașa de pe tort” dacă reușește să atingă punctul de hotar de a aduce sarcina utilă pe orbita dorită, ceea ce ne face să ne întrebăm: oare chiar a meritat toată tevatura aceasta?