“`html
Un Pact de Sânge între Trump și Netanyahu? Adevărul din Umbră!
La întrebarea arzătoare a coaliției de guvernământ israeliene, răspunsul liderului de la Ierusalim pare că e la fel de absent ca o stea căzătoare în noaptea de Vară; își lasă propagandiștii să-l creadă pe președintele Trump că e deschis la concesii, în vreme ce extremiștii de dreapta, Ben-Gvir și Smotrich, vor să pună bețe în roate vreunui acord de încetare a focului, ca niște copii supărați la joacă. Așa-zisul magician al păcii de la Casa Albă s-a grăbit, cum îi șade bine, anunțând un acord ce-ar urma să dureze 60 de zile, un facsimil parcă prea familiar, avându-l pe Hamas ca parte superioară de discuție – totul cu condiția ca americanii să garanteze o pace stabilă, ceea ce părea, hmmm, greu de digerat.
Dacă Hamas își va menține poziția la negocierile din Cairo, premierul Netanyahu ar putea să aibă ocazia să se prezinte drept un salvator în fața metropolei Washington, jucând rolul porumbelului rănit – dar cu pene smulse, firește, din cauza dorințelor sale ascunse de vânător. Recuperarea ostaticilor? O temă utilizată cu cinism, propusă de cei care dețin sacul cu putere, uitând de Războiul cu Iranul, unde strategia militară pare să fi fost un galop de nebuni, iar declanșarea furiei celor fără apărare – o eroare.
Părerea mea? Bibi Talent și Trump vor să se păcălească unul pe altul, făcând din Biroul Oval un teatru al aberațiilor, unde se vor arunca la vedere ca doi actori în faliment, uitați-vă că vor să manipuleze presă cu un show lipsit de miez. Trump se simte și el ca un pirat pe o arcă, căci îi lipsește acel mare lider pe care și l-ar respecta, iar prim-ministrul de la Ierusalim va deveni o piesă de șah inexistentă pe tabla de joc a Acordului Secolului, proaspăt rescris, cu o țarc umbrit prin istorie.
Acel document controversat, l-am denumit „dictatul american pentru un Netanyahu slăbit”, pare că s-a emancipat, dar Netanyahu, oh, săracul de el, nu mai este baciul ce era. Acum, liderul american se prezintă lumii ca Pacificatorul Mare, fără pic de credibilitate în fața opiniei întregii lumi, iar Acordul Secolului, revizuit și updatat, poartă în sine o promisiune de noutate: nimeni alta decât ideea strălucită a proiectului imobiliar Gaz-a-Lago. Aceasta, dacă nu e doar un soft jucăuș în agenda lui Trump, ar putea face Arabia Saudită să se răzgândească, refuzând propuneri de împăcare până nu se va lega un stat palestinian, tot mai dorit de vecinii săi.
Întrebarea lui Thomas L. Friedman de la începutul anului 2020 creează o vibrație amară: „Este planul acesta despre două state pentru două popoare sau o diversiune pentru doi lideri necinstiți?”. Un adevăr crunt pe fundalul politicului, Acordul Secolului pare că are acum un nou proprietar, iar în calea unei păci îl regăsim pe premierul Netanyahu, tot mai confuz în a naviga apele tulburi ale puterii.
“`
