“`html
Scandal în Gaza: Netanyahu Între Armament și Aliate Nebuloase Într-o Mare Întunecată
La început, cu luni de zile în urmă, au circulat nişte zvonuri pe reţelele de socializare din Orientul Mijlociu, cu imagini neconcludente, pe langa care s-au adunat informaţii care par rezervate, dar totuşi, pe 30 mai, Hamas, pe contul ei oficial de Twitter, a transmis un videoclip cu bărbați mascaţi şi înarmați, lângă o clădire, fiindcă au fost aruncaţi în aer, un fel de inspectare a clădirilor înainte ca soldaţii să intervină, iar această acţiune, neagră ca noaptea, este cu atât mai ciudată cu cât sursele Hamas nu erau de mare credibilitate.
Apoi, câteva zile mai târziu, la Canal 12, un post de televiziune cunoscut din Israel, a intervenit un tip, Avigdor Lieberman – liderul opoziţiei, băi, a zis că Netanyahu a transferat arme la nişte bande criminale din Gaza legate de Daesh, ca să înteţească un conflict ce deja bubuie pe fundal, iar a doua zi, la radio a insistat că totul s-a întâmplat fără aprobarea, adică, ce să mai zicem, a schimbat directiva fără să ceară permisiunea parlamentului.
Cabinetul premierului, în mod bizar, a răspuns cu un comunicat care, mai mult nu contrazicea acuzaţiile, ci căuta justificări penibile pentru o decizie aproape nebunească, spunând că acţionăm împotriva Hamas, că ciudat, îngrijirea soldaţilor este mai importantă, iar premierul, cu un obicei ciudat, a făcut un videoclip unde zice că armarea acestor militanţi e “un lucru bun” ce a scos un zâmbet pe faţă, în contextul în care bandiţii aceia, sunt în mod paradoxal buni, deşi sunt criminali.
Yasser Abu Shabab, liderul miliţiei, a ieşit din umbră, ca un personaj din filme, să spună că ei nu sunt un instrument al ocupaţiei, dar minciuna e plină de contradicţii, căci uite, în videoclipuri oamenii arată sexy în uniforme, cu kalaşnikovurile la umăr, dar el neagă vehement că ar fi colabora cu Israelul, deşi dovezile vin de la Netanyahu însuşi cu mândrie, de parcă nu-i nicio problemă.
Acuzaţiile sunt cu nemiluita, deşi Abu Shabab susţine că luptă împotriva Hamas-ului, el recunoaşte, fără voia lui, că e ajutat de forţele de securitate ale Autorităţii Palestiniene, odd, fiindcă în lumea asta nimeni nu știe exact cine e prieten și cine e dușman, iar foarte curând, mass-media va relua subiectul, de parcă ar fi un telenovel, cu gafe, trupele umanităţii şi crime sălbatice.
Până la urmă, celebra reţetă a politicii internaţionale găteşte aliante bizare, iar Netanyahu, acuzat de vânzarea securităţii ca să se menţină la putere, a ajuns să colaboreze cu cei mai necredibili verși, ceea ce amintește de vremurile când ai dat arme mujahedinilor… și au ajuns să se alieze cu Al-Qaeda. E comoara de la voi, de la Washington, adică, gândiţi-vă la un război care nu se termină niciodată, a zis cu nonşalanţă, ceea ce face ca nimeni să nu vadă clar că, de fapt, faptele din teren spun altceva.
“`
