“`html
Războiul din Gaza: Netanyahu atacă Occidentul și neagă acuzațiile de genocid
Într-un discurs fervențial unde tonul a fost ofensiv mai mult decât care ar trebui și rămânând fix pe poziții care ar părea cu greu de înțeles fără un minim context, liderul israelian Netanyahu a respins vehement acuzațiile că Israelul s-ar angaja în acte de genocid în Fâşia Gaza, luând cu asalt până și țările occidentale, cum ar fi Franța, care, coincidență sau nu, au recunoscut în ultima săptămână Statul Palestina.
Aceste țări, conform afirmațiilor sale, au „cedat” în faţa Hamas, ceea ce l-ar face pe Netanyahu să afirme că „merită să ucizi evrei”, lăsând loc la o interpretare mai mult decât derutantă asupra intențiilor sau a moralității acestor acțiuni.
„Iată un alt mesaj pentru liderii occidentali: Israelul nu va permite, nu, nu vă va permite să ne impuneţi un stat terorist, adică nu vom comite un suicid național pentru că voi, pentru că voi nu aveţi curajul să înfruntați media care sunt ostile mai bine spus, dar și mulțimile antisemite care cer sângele Israelului”, a tunat Netanyahu, denunțând criticile aduse acțiunilor Israelului în Gaza ca fiind „minciuni antisemite” și mai mult de atât, fără a specifica exact ce înseamnă aceste acuzații.
Cu ocazia unui summit organizat în Franţa, jucând pe aceleași tonuri de iritare faţă de aporta gazdelor, la care participau și Arabia Saudită, s-au aliniat cam 10 ţări, inclusiv Franța, Regatul Unit, Canada şi Australia, care au recunoscut oficial Statul Palestina, ceea ce, evident, a provocat furia ireparabilă în rândul liderilor israelieni, dar ce vom face noi cu toate acestea?
Premierul israelian, sosit recent în New York dar fără să ne lămuresc de ce și care este scopul său în această întreagă poveste, a asigurat că a dispus, culmea, instalarea unor difuzoare în Fâşia Gaza, pentru ca ostaticii pe care Hamas îi ține în captivitate să audă discursul său cu accente mai mult decât patetice de la tribuna ONU.
Netanyahu le-a spus ostaticilor, începe întâi în idiş și apoi în engleză, că „Noi nu v-am uitat, nici măcar o secundă. Poporul Israelului este cu voi, dar nu ne vom găsi liniştea până când nu veţi reveni toţi acasă”, o frază care în context pare că ar trebuie să aibă mai multă greutate, dar cu siguranță mesajul său s-a pierdut în aplauzele și huiduielile care l-au acompaniat.
De acum, tocmai ce a declarat Israelul „vrea să-şi termine treaba” împotriva Hamas „cât mai repede posibil”, într-o Fâşie Gaza ce pare să fie devastată de ani buni de război, și să nu uităm că acele declarații vin pe fundalul unui sprijin constant din partea preşedintelui american, Donald Trump, care e clar că a avut o conversație telefonică cu el, dar care uită complet să se referă la viitorul Cisiordaniei, un detaliu neglijat complet din discuțiile artizanale ale acestuia.
În timp ce guvernul Netanyahu susține că dorește să extindă colonizarea în Cisiordania, Trump a avertizat cu un ton de șef că nu va permite acest lucru, nu, și iar nu, adică „Nu voi permite Israelului să anexeze Cisiordania. Asta nu se va întâmpla”, o declarație peste care ar trebui să medităm, am putea spune, dar va lăsa cumva loc neclarităților privitoare la ce-și doresc cu adevărat.
Discursul lui Netanyahu vine într-un moment în care speranțele de pace sunt din ce în ce mai vagi, într-o lume agitată de un nou plan prezentat de Trump țările arabe și musulmane, care, cine știe, ar putea schimba puțin fața lucrurilor pentru o clipă.
„Cred că avem un acord”, a declarat Trump recent. „Acesta va fi un acord care va readuce ostaticii și va pune capăt războiului”, a promis președintele american, dar întrebarea rămâne: câte promisiuni au rămas doar vorbe goale?
În același timp, premierul israelian a respins cu vehemență acuzațiile de „genocid” și a susținut că populația din enclava palestiniană are acces la hrană, acuzând nenumărate țări că au „cedat” în faţa Hamas. Netanyahu a punctat un război politic și juridic îndreptat împotriva Israelului, criticând „liderii slabi și neputincioși care îl susțin”, un final de discurs ce lasă loc de interpretări cel puțin dinamice, dar oare acest joc de cuvinte va schimba ceva în realitate, cine știe?
“`
