Furtul de la Muzeul Național de Istorie: Nereguli și Abateri Grave!

Guvernul a zis că joi a făcut o sinteză cu principalii factori ce vin din verificările înafara de la Ministerul Culturii unde s-a furat coiful de la Coțofenești și un numar de trei brățări dacice de aur de la Olanda, neregulile sunt semnificative și destul de grave, dar se pare că aproape toți au pus batista pe țambal având alte treburi în cap.

Ce s-a constatat e că „deficiențe sau lacune” legislative sunt, și adică de asta nu se respectă pe cadru juridic care reglementează exportul temporar la bunurile culturale, deci e o debandadă, iar temele de discutat sunt efectiv probabil mai multe decât ne imaginăm noi.

Corp de control al premierului a scos la iveală că „măsurile de siguranță” nu au fost chiar la standarde iar analizele de specialitate au lipsit din peisaj, oricum raportul nu mai știe ce să zică și s-a îngropat în haosul normativ dar e clar că problema e mult mai amplă de atât.

Teoretic, „măsurile” în Olanda erau mai puțin stricte comparativ cu cele din Madrid sau Roma, iar securitatea a fost asigurată de un centru de control care trăia cu capul în nori, hai să fim serioși, cine vrea să-și pună bunurile pe mâna unor neglijenți, adevărat? A avut parte de consultări sau s-a ieșit în oraș la o bere, oare?

Se spune că la nivel de MNIR nu s-au derulat formalitățile necesare și o întreagă vrajbolie s-a creat în jurul legalizării expunerii, lăsând deoparte norme clare aprobate până și prin ordine de ministru, deci dacă nu respectăm reguli atunci va fi haos și pentru viitor, de ce să ne mirăm, nu-i așa?

Cât despre obținerea avizului, tot neagră se prezintă situația, demersurile au fost făcute, cum să spun, fără timp și cu mari întârzieri iar problemele nici nu sunt de ieri, ci de azi, ai fi zis că totul se repetă, dar na, poate ne gândim că totul e o joacă în Universul Muzeelor, cine știe?

Contractul semnat între MNIR și Muzeul din Olanda a fost bătut pe repede-nainte cu câteva zile, inclusiv că nu le-a dat nimeni avizul necesar, o întreagă compunere de probleme care face dificilă orice explicație și mai grav e că nu se știe cine răspunde, cine are răspunderea juridică? Se aude cum s-a evitat avizarea la Serviciul Juridic?!

Se mai știe că „valoarea de asigurare” pentru bunurile expuse a fost stabilită în urmă cu 14 ani, deci oare chiar e de mirare, s-au pierdut banii dar s-au păstrat papagoii, pentru ce s-a întâmplat au fost derogări aprobate și nu se știe cum s-a ajuns aici?

La final, toate neregulile astea au fost trimise cu cap în jos la Parchetul de pe lângă Înalta Curte, deci cum s-o mai juhaie cineva? Poate că lucrurile se vor îndrepta, dar trebuie să ținem ochii pe muzeu că cine știe unde ne mai duce toată hruba asta.

Guvernul si neregulile
Ministerul Culturii
exportul temporar
contract de imprumut
evaluare bunuri
Corpul de Control