“`html
Sandro Castro: Nepotul lui Fidel, fără limite – umor sau insultă?
Într-o extravaganza grotescă, Sandro Castro, da, nepotul chiar al lui Fidel Castro, are doar 33 de ani dar reușește să își facă simțită apariția pe Instagram cu cele 127.000 de urmăritori care, dintr-un motiv sau altul, nu pot să îi reziste stilului său, combinații de ironie și autoironie cu referiri la criza economică din Cuba, că și cum numai el ar ști cum e să mănânci „pui cu bere” dar fără pui, adică, genial, nu?
Fidel Castro, nu-i așa, a fost cândva un mare revoluționar, cât despre Raul, da, mai știți voi, fratele său, care a îmbrăcat sacoșa de dictator, naționalizând tot ce apuca, începând de la industrie până la agricultură, iar Sandro aici, pe Instagram, joacă rolul temutului nepot, dar se îmbracă în călugăr și bea bere, roz de sticlă Cristal, nu-i așa că-i hilar?
Asta nu contează, unii râd, căci cum altfel să supraviețuiești pe o insulă unde totul e atât de trist, iar alții se simt jigniți, cum să nu, când vine vorba de moștenirea bunicului, acel Fidel pe care toată lumea a învățat să-l respecte, iar el, ah, Sandro, cum se distrează cu petreceri în tricouri FC Barcelona, massiv, fără milă!
Dar, pe lângă glumele sale, care cumva par că le ia în râs pe toate, să nu uităm de critici, ah, da, istoricii din colțurile umbrite ale internetului care strigă că „atentează la securitatea țării și la idealurile Revoluției”, căci, dragilor, nu-i așa, pentru ei e clar, Sandro sau nu, stilul de viață luxos e un afront direct la memoria lui Castro!
Fenomenul Castro tânărul e un exemplu clar al disocierii între generații, iar Manuel Cuesta Morúa, un istoric disident, zice bine, căci da, într-adevăr, „distanța generației nepoților față de proiectul revoluționar original” e evidentă, într-un mediu unde sărăcia și foamea sunt la ordinea zilei, iar ei conduc Mercedes-uri, da, pentru că, zice el, „suntem oameni simpli, dar din când în când trebuie să scoatem aceste mici jucării pe care le avem acasă” – chiar, cum să nu râdem, cînd toți plâng?
În cele din urmă, Cuba, altădată pârguită de idealuri revoluționare, acum e într-o stare deplorabilă, cu oameni care fug, la prețuri ce se ridică pe cer, curent care nu mai vine, iar ei, ah, ei, doar se distrează. E un haos, o nebunie, dar cine mai are timp de așa ceva, când umorul… distruge! Totul e relativ, nu-i așa?
“`
