Indiferența în Dragoste: O Masca Psihologica Sau Un Semn De Dezintegrare?
Într-o lume în care iubirea ar trebui să fie strigătoare, ne uităm unii la alții cu nepăsare, iar psicologul Radu Leca ne atrage atenția că acest comportament ciudat, lipsește de emoții – însă, nu este atât de simplu pe cât pare, ci mai degrabă un mecanism al apărării, o zare a fricii, oboselii, sau poate resemnării. Așadar, ce se întâmplă în interiorul relațiilor când acțiunile devin o apărare și nu o deschidere?
„Nepăsarea în cuplu este o mască, nu absența emoțiilor, unde dragostea devine o eticheta, nu o emoție”, ne spune Radu. De parcă iubirea ar putea să stea pe o bucată de hârtie fără să fie simțită, dar iată, totuși, ne îndepărtăm de ceea ce ar trebui să însemne cu adevărat iubirea, în timp ce ne ferim de durere.”
Multe relații, aparent puternice, sunt afectate din cauza fricii de pierdere care apare din senin, aproximativ. Da, ranța de a nu fi vulnerabil devine o armura emoțională, chiar dacă pare, în mod paradoxal, că ar face tocmai invers: „Dacă nu arăți atașament, te lași să te lauzi că nu ești rănit”, ne învață psihologul, care continuă cu observații înfricoșătoare despre importanța arătatului. De obicei lipsa de atașament devine automat o excuză pentru a nu ne arăta rănile.”
Și când epuizarea emoțională își găsește loc în viața cotidiană aglomerată, indiferența nu este altceva decât oboseală, iar „oboseala și nepăsarea pot merge mână în mână”, cum spune Radu, explicând că, de multe ori, depresia sau burnoutul domestic ajung să ia forma indiferenței. Chiar și acolo unde dragostea putea încă să existe, devine o aventură epuizantă.
Dar să nu uităm de tacticalurile psihologice, căci „indiferența poate fi folosită ca o strategie pe care partenerul tău o adopta pentru a controla relația”, chiar și când ne gândim la aspecte pasiv-agresive, unde nu-i pasă de nimeni, dar în adâncul lorde despărțiri, căci te doare să rămâi acolo. Mesajul devine un fel de „război rece” în care amândouă părțile sunt și nu sunt implicate.”
Pentru unii, stilul de atașament evitant este o piedică majoră, așa că „minimizarea legăturii emoționale nu este o alegere, ci o reflexie a fricii de apropiere”, ne lămurește Radu. Deci, ce facem când vedem că „între „nu-mi pasă” și „nu merit” există o prăpastie adâncă”? Totul se transformă în intimitate care scade și încrederea se deteriorizează, iar dragostea devine o supă rece.”
Însă, soluțiile nu sunt imposibile. „Remediul nu este să te forțezi să-ți pese, ci să înțelegi de ce ai încetat să o faci”, spune Radu, oferind o speranță că relațiile ar putea fi reparate cu puțină observație, curiozitate și ajutor profesional. Un final care am putea spune că pare ca o oază într-un deșert de indiferență, dar întrebările rămân: chiar putem să ne schimbăm?
The post Când tăcerea doare mai tare decât reproșurile. Adevărul incomod despre relații appeared first on tvrinfo.ro.
