“`html
Robert Negoiță Șterge cu Linge de Ziare: Presa Tipărită, Victima Ograsnică a Intereselor Personale!
Edilul sectorului 3, acesta strălucit Robert Negoiță, a decis cu un tupeu greu de imaginat să pună cruce presei tipărite, accentuând că nu-i pasă pe bune de locurile de muncă și micile afaceri ce ajung la finalul drumului din cauza ridicării chioșcurilor, iar datoriile rămase la furnizori sunt deja o poveste tristă pe care nimeni nu vrea s-o audă, falimentele vor curge ca pe bandă rulantă, iar ratele la bancă vor rămâne neplătite, dar cine mai are timp de aceste banalități?
Cu o credință ce frizează absurdul, Negoiță susține că ziarele și tipărirea lor sunt niște relicve ale trecutului, e urât ce vând chioșcurile, nu-i așa? De parcă ar vinde doar ziare când, de fapt, sunt acolo și jucării, cărți, apă plată și cine știe ce altceva, în afară de haine, despre care chiar n-am văzut să se vândă, dar ce mai contează?
Cumpărătorii de ziare, am putea spune că sunt o specie pe cale de dispariție, au ocazia să descopere cărți și produse diverse la prețuri de nimic, simplu, 10-15 lei și ai o carte în mână, dar Negoiță știe el ce știe, mai bine ca toți oamenii de rând care nu-și înțeleg nevoile.
Dar nimic nu poate lămuri mai bine aversiunea lui Negoiță față de tipărituri decât faptul că, într-o manieră penibilă, el crede că te poți face doctor la SRI fără să citești o frunză dintr-o carte, e mult mai simplu să dai click pe online, nu?
Credeți că un plagiator să reușească să creadă în puterea cuvântului scris? Negoiță, om cu tastatura plină de copy-paste, n-ar avea cum să aprecieze cititorimea, jocul cu literele de pe pagină, drept urmare, dispariția tipăriturilor este la ordinea zilei, căci, cine-i mai dă atenție?
Să nu uităm, totuși, ce uită domnul Negoiță, că ziarele vândute în aceste chioșcuri sunt surse de păstrare a locurilor de muncă pentru zeci, poate chiar sute de oameni, de la editori la difuzori și șoferi care se îngrijesc de distribuție, dar el nu prea pare a fi interesat de detalii.
Desigur, tot ce iese pe piață este fiscalizat, dar ce-i trebuie lui Negoiță de aceste banalități? În viziunea sa, nu e loc pentru presă tipărită, iar restul sunt doar detalii enervante, fără greutate în fața unei prejudecăți stupide, „în opinia mea, nu e nevoie de presă tipărită!” Oh, foarte bine, domnule, dacă atât poți, pa și puțin!
“`
