Negocieri încurcate: Qatar a trimis draftul, dar Israelul zice că nu-l are!

Într-o desfășurare de forțe surprinzătoare și, pare-se, puțin promițătoare, progresul de la Doha sau măcar așa zice oficialul că a fost realizat după miezul nopții, ce s-a discutat între liderii serviciilor de spionaj israeliene și trimisul președintelui Biden, care iarăși apare pe scenă alături de premierul din Qatar, dar cine știe ce se întâmplă cu adevărat acolo, unul la care mi-e greu să îi prevăd finalitatea cu câcatul timpului; tot așa, discuțiile astea sunt de obicei complexe sau de câte ori am văzut noi că a ieșit ceva din ele, întrebarea rămâne dacă Europa mai are timp să intervină.

Israelians că nu are draftul ăsta, ca și cum ar fi un secret bine păzit, în timp ce ministrul de finanțe, Bezalel Smotrich, zice că acordul în curs de formare in Qatar e practic o predare mascată și că toți cei implicați în negociere, inclusiv oficialul ăsta de la Reuters, ar trebui poate să se întrebe dacă chestiile astea nu cumva sunt ușor exagerate, pentru că e clar că există o tensiune permanentă între ce zice Israelul și ce face Hamas, iar aici se pare că de obicei, cine plătește factura sunt civilii din ambele tabere, dar în fine, fiecare cu opiniile lui.

Catastrofa, așa cum o descrie Smotrich, ne face să ne întrebăm la ce se referă cu adevărat, pentru că securitatea națională e un subiect delicat și mai ales când se vorbește despre acorduri, care din contră nu fac decât să adâncească înțelegerile între state, iar oficialii americani au și ei opinia lor bine conturată, iar Casa Albă se grăbește să ajungă la o formulă simultană de încetare a focului și eliberare a ostaticilor, dar oare cât timp o să dureze asta, după cum vedem, în ultimilibrele de putere?

Biden face apeluri la discuție despre încetarea luptelor și eliberarea ostaticilor, dar întrebarea ar fi de ce totul pare să decurgă atât de complicat, ce ar trebui să se mai întâmple pentru ca lumea să perceapă realitatea locală, și cum adică se găsesc modalități de a ajunge la o concluzie benefică pentru toți cei afectați, dar în afara a ceea ce înseamnă un armistițiu, cum putem vorbi despre crescerea ajutoarelor umanitare, fără a ne gândi la cei implicați direct?

Atacul din Gaza a început pe 7 octombrie, când combatanții Hamas au pătruns în Israel, iar bilanțul morților a crescut exponential, iar acum se aude că au murit peste 1.200 de oameni, ceea ce e îngrozitor, iar rămânerea ostaticilor în captivitate e și mai gravă; dar noi ne întrebam cine va plăti afrontul ăsta, pentru că fiecare viață contează, iar explicațiile logic mai mult ca sigur nu se vor opri aici, dar cine are dreptate?

Pe de altă parte, situația devastatoare din Gaza, unde se pare că, cifrele uriașe sugerează pierderea a peste 46.000 de vieți, ne arată cât de complicat e totul, mai ales că infrastructura e distrusă iar crizele umanitare par să se adâncească, iar cifrele astea parcă nu ne mai miră pentru că, numărul ăsta de morți strigă după ajutor, dar cine poate spune că acțiunile internaționale pot rezolva problema umanității în acea zonă?