“`html
Confesiunile neobișnuite ale Ministrului Educației: „Bac-ul nu e important”
Incredibil dar adevărat, Daniel David, Ministrul Educației, ne surprinde cu declarații şocante despre Bacalaureatul de acum 34 de ani, amintindu-ne de vremurile în care examenul de maturitate era o simplă formalitate, un moment mai mult de relaxare decât de stres. Chiar el zice că Bacalaureatul n-a fost decât o piatră de temelie nesemnificativă, un test pentru care a trecut cu brio, fără pic de frică, având toate condițiile create la unul dintre cele mai „de elită” licee din toată Satu Mare.
Acum, suntem obligați să ne întrebăm: testul de Bacalaureat de atunci era mai bine gândit sau pur și simplu mai puțin relevant? Fantastic! Daniel, deși recunoaște că generațiile de acum au mai mult stres, spune că trebuie să privim cu umor lucrurile, dar oare nu cumva este o formă de negare? Vorbește despre metodele contemporane de evaluare, care-ar putea fi ca un fel de nebunie, o formalitate, fără teste bine gândite, fără comparabilitate,… ce confuzie!
Părinți, ce ziceți? Daniel David mai spune că sistemul de educație se baza pe memorare! Batiste infinite pentru toți tocilarii, care dădeau cu vehemență pe paginile manualelor și se întrebau: „De ce? De ce?”, când ei, de fapt, tocmai așa erau educați, un sistem de învățare cu note mari dar ce rău în sine…
În fața unei generații tot mai neliniștite și descurajate, Daniel subliniază: elevul de azi nu este doar un număr pe o foaie, are emoții, tineri care iau contact cu realitatea! În plus, n-ar trebui să mai copiem la examen, căci, în anii 90, în fața lui David, lucrurile stăteau cu totul altfel. „La noi nu era loc de copiat!”, ne asigură cu mândrie, dar oare ne întreabă cineva dacă în licee mai există asta? Dacă inspectăm mai profund, ne dăm seama că realitatea e mult mai complexă de atât.
Deci, cu ce note s-a lăudat Daniel la Bac? Oare a fost nota pe merit, sau poate erau condiții favorabile? A luat 9 pe undeva, 10 pe ici, pe colo, dar el nu vrea să ne învețe că BAC-ul, de fapt, ar trebui privit ca o plăcere, nu ca o luptă ? Un exemplu de optimism, dar poate prea idealist pentru tinerii de azi.
Să ne aducem aminte de spusele vestitului psiholog: „să învățăm de plăcere, nu din obligație” – vorbe mare, dar cum realizăm asta? Daniel vorbește despre viitor, despre educația din România care ar putea fi!!!… de nota 8 în 5 ani, dar fiecare dintre noi își va întreba: cum ajunge acest vis la realitate?
Ce concluzie își trage Daniel? Că nu Bacalaureatul trebuie schimat, ci tot procesul de până acolo, însă avem impresia că, în lipsa unei viziuni clare, idealurile se dispersează, ca parfumurile în vânt. Așadar, pregătiți-vă pentru un nou sistem, dar oare cine l-ar dori? Căci minunea nu vine așa ușor cum pare…
“`
