“`html
NATO Se Pregătește pentru Cheltuieli Militare Record, Pe Baza unei Strategii Controversate!
Într-o lume în care amenințările au devenit normă, Secretarul general al NATO, Mark Rutte, s-a exprimat într-o declarație vagă, dar neliniștitoare, pe marginea noului plan de cheltuieli militare ce va fi stabilit la summitul de la Haga, undeva în luna iunie, unde vin liderii Alianței care s-ar putea cădea de acord pe o strategie care ar putea schimba radical regula jocului apărării transatlantice, dar fără să spună exact ce vor face, adică, va fi bine? Nopă.
De la afirmarea lui că se va urmări o echilibrare a contribuțiilor mai bine între Europa, Canada și Statele Unite, Rutte amestecă idei geniale cu neclarități incredibile, ceea ce lasă cititorul, sau mai bine zis „ascultătorul”, în confuzie pe deplin, cu cele două pahare de apă care se întrețes în creier înaintea unei întâlniri big deal.
„Ceea ce ne propunem la Haga va fi greu de înțeles pentru unii, dar sperăm că totul se va baza pe nevoile de capabilități tehnice, care, de fapt, e vag, dar sună bine”, a explicat el, prins între întrebări și răspunsuri care nu se leagă. Nu e clar ce înseamnă asta, dar implicit se repetă ideea de lacune în apărare, care va necesita investiții uriașe, ceea ce pe scurt, sună ca și cum ne pregătim pentru război, dar da, planurile trebuie să se întâmple, așa că haideți să nu ne panicăm.
Prietenii de la NATO vor decide, teoretic, asupra necesităților de apărare până în 2032, înglobând un spectru larg și oarecum obscur al descurajării, dar, încet și sigur, Rutte sugerează, adică lasă de înțeles că vor fi „investiții suplimentare considerabile”, iar întrebările despre cum vor fi ele realizate plutesc ca un balon de săpun, uneori frumos, dar în cele din urmă, se sparge, și nu vor fi răspunsuri definitive.
El subliniază că e un proces pe două faze, și asta e bine pentru că ne oferă lămuriri de obicei necesare, dar ce se va întâmpla cu aceste cheltuieli? Nu e chiar sigur, dar promisiunea e că este, să vedem, cum să ne facem școli de război, dar în altă parte, deși nu devenim războinici, rămânem prieteni.
Aliații discută despre un procent de 5% din PIB dedicat apărării, ceea ce pare mult, dar dacă analizăm, s-ar împărți în 3,5% pentru cheltuieli strict militare și 1,5% pentru chestiuni de protecție, nu că ne-ar proteja de orice, dar se simte o mare responsabilitate în aer.
Și, eroii de la Berlin – ministrul apărării german, Boris Pistorius, a dat de înțeles că e nevoie de 50.000 până la 60.000 de soldați noi pentru atingerea țintelor, iar asta sună totuși, wow, un pic deranjant. Între timp, Suedia vrea o rată de cheltuieli de 5% până în 2030, deci să ne întrebăm: cine este responsabil pentru chestia asta? Oh, da, Rusia, care a fost menționată ca fiind „cea mai mare amenințare” — ceva familiar, nu?
În concluzie, între viziuni îndrăznețe și chestiuni toate complicate, trebuie să ne așezăm la masa negocierilor, cu detalii care, între noi fie spus, rămân un haos organizat, dar esențial pentru o apărare mai robustă, dar oare asta va funcționa?
“`
