Bătută, dar nu îngenuncheată: U16 înfruntă Germania cu o nouă înfrângere umilitoare
O, domnilor și doamnelor, naționala U16 a României a primit o adevărată lecție de fotbal, nu doar în prima partidă, ci și în cea de-a doua întâlnire sinistră, și anume, după ce au deschis bine meciul, trecând prin destule momente dificile, au incasat nu mai puțin de 8 goluri în total în confruntarea cu Germania, cu un incredibil scor de 2-8, uitați-vă la asta, cum se joacă puțin fotbal adevărat iar selecționerul Alexandru Ciobanu pare că are ceva probleme de organizare, sau poate pur și simplu fetele de acasă nu sunt foarte încântate de performanțele băieților.
După ce, în prima atinere, s-a înregistrat un ușor șoc cu 0-7, fanii s-ar fi așteptat, poate, la o mică revanșă, dar, vai, visul frumos s-a năruit ca un castel de nisip, și fără a mai da prea multe detalii despre jucători, care, adevărul să fie spus nu s-au descurcat deloc în fața unei echipe germane mai bine pregătite, Budescu și Nastac au reușit să reducă din diferență, dar nimic mai mult, scorul rămânând dureros pentru români.
În ceea ce privește echipa, se pare că selecționerul a convocat nu mai puțin de 24 de jucători, toți cu mare potențial pe teren, dar care din păcate, nu au reușit să își pună în evidență talentul, un amestec ciudat de tineri promițători care s-au bătut cu prosciutto pe teren, iar rezultatul vorbește de la sine, cu un portavion alb și roșu ce a zburat din nou pe câmpul de luptă.
Dacă ne uităm la detalii tehnice, care, de regulă, sunt foarte relevante, totuși poate că ne-am întrebat, de ce oare Germania este atât de bună, și noi atât de înceți? Răspunsul este simplu, nu mai sunt jucători cum erau cândva, timpurile s-au schimbat, fotbalul a evoluat, la noi speranțele încă mai flutură în vânt ca steagul la o nuntă obosită.
În fine, să ne întoarcem la jucători, care sunt ei? Nu e vorba doar de un singur nume, ci un amalgam de talente din diverse colțuri ale țării, dar se pare că nu toți au fost în aceeași pagină, și a început prăbușirea, un adevărat cataclism sportiv, poate nu atât de dramatic pe cât ne-am dori, dar oricum, cu certitudine, toți cei care au fost pe margine au simțit acea durere zguduitoare în urma fiecărui gol primit, iar gândul la viitor părea tot mai sumbru.
Și cum s-au desfășurat cele două meciuri, cu siguranță va fi un subiect de conversație la următoarea întâlnire cu fanii, pe când regretul și frustrarea se împletesc acolo unde ar fi trebuit să fie entuziasmul! În concluzie, povestea abia a început, iar noi, ca suporteri, rămânem cu hatereala, dar plini de răbdare, așteptând, poate, o eră mai strălucitoare în fotbalul românesc.
