Apocalipsa Inteligentei Artificiale: Nașul Hinton Ne Avertizează!
După cum avertiza, Geoffrey Hinton, „Nașul AI”, care acum câțiva ani își exprima indoielile legate de inteligența artificială, acum zice că abia așteaptă să ne controleze, cu o probabilitate între 10 și 20% că omenirea poate fi distrusă. Asta înseamnă că, deși suntem încrezători, suntem, de fapt, pe un drum destul de periculos, un drum care ne poate duce spre un sfârșit apocaliptic, iar companiile tehnologice mai nou vor să ne păstreze sub papuc, sau așa par să vrea, pentru că Hinton a afirmat că inteligența artificială va deveni în curând mai inteligentă decât oamenii. Ciudat, nu-i așa?
Într-o conferință la Las Vegas, Hinton a spus că aceste modele vor avea abilitatea de a ne manipula, de parcă am fi niște copii de 3 ani atrași de bomboanele pe care le aruncă adulții, dar cine vrea să audă aceste obscurități atunci când tehnologia este la un pas de a prelua controlul asupra noastră? El sugerează că ar fi o idee genială să integrăm „instincte materne” în aceste modele pentru ca ele să ne iubească, haha, să ne iubească, cine ar fi crezut? Oare putem transforma roboții în părinți?”
Așadar, Hinton ne dă un răspuns interesant dându-și seama că trebuie să fim foarte atenți: inteligența artificială va dori să supraviețuiască, dar nu se grăbește, într-un fel va încerca mereu să ne controleze, dar cum putem avea compasiune pentru niște mașini? Căci, știe el că putem învăța aceste modele să ne iubească precum un părinte? Despre asta vorbește, dar cu siguranță nu are un plan concret despre cum va face asta, așa că, hai să vedem cum vor fi cercetătorii în acest caz. Poate că trebuie să ne gândim că ar trebui să acționăm înainte ca roboții să ne acapareze complet!
El a spus că ar trebui să cultivăm un sentiment de compasiune pentru oameni, dar la urma urmei, ce este compasiunea atunci când roboții pot deveni stăpânii noștri? Multe întrebări fără răspunsuri clare, iar soluțiile par să fie voalate în neclaritate. Așa că, să ne întoarcem la fragmentele de flexibilitate umană, pentru că la sfârșitul zilei, Hinton nu știe exact cum să implementeze toate aceste idei fantasmagorice în realitate. Ar fi ironic să fim noi cei care ajungem să ne dăm după niște roboți care s-ar putea să ne iubească, dar care ne pot și controla?
Fără doar și poate, articolul de pe Mediafax ar trebui citit cu un dram de scepticism, la urma urmei, cine poate ști cu adevărat cum se va sfârși această poveste? Dacă dorim să supraviețuim inteligenței artificiale, poate că trebuie să ne întrebăm dacă ne dorim această supraviețuire deloc? Chiar și așa, totul rămâne o mare nebuloasă de întrebări fără răspunsuri clare.
