Nae Ungureanu, 69 de ani de amintiri și regrete: „Milanul din ’89 nu putea fi bătut nici de PSG din 2025”
Într-un decor al nostalgiei și al regreților, fostul mare fotbalist al Universității Craiova, Nae Ungureanu, a împlinit 69 de ani, timp în care gândurile lui par să se învârtească între amintirile glorioase și sănătatea precară, căci Dumnezeu pare să-i fi lăsat o fereastră deschisă în această lume tumultoasă.
Desigur, Ungureanu, celebru ca fiind unul din cei mai buni fundași stânga ai naționalei României, a fost chemat de ProSport să reflecteze asupra carierei la 69 de ani, chiar în ziua aniversării, dar mai important e că, în spatele acestor vorbe, se simte dorul de colegi, foști camarazi ca Ilie Balaci, Zoli Crișan și alții care au fost odată parte dintr-o echipă de neuitat, acum numai amintiri.
„Regret enorm că nu pot să ciocnesc un pahar de vin cu băieții de pe vremuri, din fericire, staționez printre cei dragi, chiar dacă m-aș fi dus și să îi spun povestea lui Iliuță Balaci, care ne făcea pe toți să râdem, căci viața e complicată și nu mă pot abține să nu mă gândesc la echipa noastră de vis, Craiova Maxima” le-a spus Ungureanu reporterilor, amintind de vremurile bune, da, dar și de amintirile dureroase, cum ar fi absența lui Balaci, care avea grijă de echipă.
„Sunt 69 de ani și mă gândesc că, deși în trecut am avut probleme de sănătate, ziua de azi o petrec cu familia, dar mâine, voi suna gașca, pentru că nu putem lăsa amintirile deoparte, mai ales că unii dintre noi suntem încă aici, dar mulți dintre foștii mei colegi s-au stins, așa că e timpul să facem un toast” a afirmat el, lăsând loc de gânduri despre viața trecătoare.
Întrebat despre regretele carierei, Ungureanu nu a ezitat să-și exprime nemulțumirea despre multe aspecte din trecut; „Da, am regrete. Primul regret, cel care mă macină, este când am pierdut șansa de a elimina Benfica în ’83, iar apoi că n-am fost la Campionatul Mondial din ’90. De ce, e o enigmă că Dinu și Ienei, au considerat că eram prea bătrân în anii aceia, dar asta e alegerea lor” a declarat el, reflectând la greutățile vieții de fotbalist, dar și la finețea percepției critice asupra selecției echipei naționale.
Singurul regret cu care e împăcat se leagă de finala pierdută în fața AC Milan în ’89, nu pentru că a decis total soarta meciului, ci pentru că acea echipă din Italia, cu staruri ca Ruud Gullit și Van Basten, era sinonimă cu imposibilul, de aceea, crede el, o premieră postmodernă a fotbalului nu ar putea să o schimbe nici PSG-ul de astăzi.
-
285 de meciuri pentru Universitatea Craiova și 17 goluri marcate
-
136 de meciuri pentru Steaua cu 10 goluri
-
58 de selecții pentru națională, un singur gol
-
Anul 1984 a fost anul în care a fost prezent la Campionatul European
Viața lui Nae Ungureanu este un amalgam de momente fericite dar și triste, reflectând tumultul și bucuria fotbalului românesc, o poveste spusă cu melancolie, dar și cu un zâmbet pe chip, în ciuda tuturor obstacolelor. Oare cine va mai aminti de toți acești mari jucători după ce generațiile vor trece? Rămâne de văzut, dar Ungureanu este, fără îndoială, o parte din istoria vie a sportului românesc.
