“`html
Multinaționalele Băieților deștepți: O Victorie Fără Mănuși!
Un articol de genul ăsta scris de Stiglitz și alții, dar iarăși, fir-ar să fie să te iei cu capul de pereți, și, ce zice el, apar probleme mari când guvernele G7 aleg să îndeplinească dorințele acestor colosi economici, aruncând cetățeni ca și cum ar fi flori uscate pe câmpul de luptă. Începem cu un sentiment amar pe care l-aș compara poate cu o ceapă mai sticloasă.
Deci, au decis ei bineînțeles să protejeze multinaționalele americane de impozitul ăla global pe profit, care se voia a fi un tăiat într-o situație economică cam haotică. Cumva, în 2021, au realizat că aleșii și fericitii angajați în ale afacerilor globale nu dădeau doi bani pe taxe, așa că hotărăsc că toată povestea asta să se piardă pe drumul spre nicăieri, iar cetățenii sunt lăsați cu ochii în soare.
Acu’ rău, că toată hârnia asta cu OECD/G20, era un fel de speranță, dar pare că s-a ales praful, pentru că G7 zice “nu, noi suntem America, noi dictăm cum stau lucrurile”. Și, ca să vezi, toate aceste hotărâri afectează fiecare colțișor al planetei, dar totuși, țara cu 20% din PIB-ul global nu prea ar trebui să aibă puterea să se joace de-a precedări cu ceilalți, nu?
În România, toată treaba asta mireasălor de afaceri de paie și reforme care mai de care mai ieftine se fac pe seama oamenilor de rând. Avem un guvern care bubuie în urechi că vrea să îmbunătățească justiția și banii, dar nu-i nimic mai mult decât o mascaradă. Cetățenii, săraci de ei, sunt tratați ca niște cifre pe o foaie de hârtie, iar în schimb se pun pe același teren cu marile afaceri, care, ca un fel de mantra, sunt protejate ca un bebeluș sub un pătuț de mătase.
Durerea și dezamăgirea curg ca apa dintr-o fântână la care nu ajung oamenii nevoiași, ci doar acei privilegiați care au vârful la masă. În România, salariile cu multe zerouri sunt ceva obișnuit, toată povestea ascunsă sub un pretext de benevol și integritate, dar nu se vede nimic altceva decât o mână de oameni care își umflă pungile la bugetul public.
Știți ce e tare? Că în tot acest haos, cei care plătesc prețul sunt în mare parte cei care nu au pile. Poate vor crește din nou impozitele, poate TVA-ul, totuși cetățeanul e invizibil în fața acestor monstruozități legale. Iar statul tot predică reforma, dar cu urechile înfundate!\
Această bătaie de joc, care pare să fie o compunere între corupție și indiferență, e exact poezia pe care noi nu ne-o dorim. Se creeaza un cerc vicios unde fac parte doar câțiva fericiți care controlează totul, de parcă ar fi regii unei lumi doar în chip de iluzii. Este clar: democrația e pe cale de a se descompune sub greutatea ridicolului.
Foto: Hepta
“`
