Mourinho, un provocator al timpului: Ce conteaza cu adevarat acum?
Știți ce spunea Mourinho? Că el este, cum ar veni, ceea ce este astăzi și nu ce a fost în vremurile de altădată. Să ne înțelegem, omul ăsta, antrenor legendar de ani buni, ne-a amintit într-un interviu publicat luni, că judecata lui e pe baza faptelor de acum, nu pe realizările sale trecute, ceea ce e oarecum paradoxal, având în vedere câte trofee a câștigat, fiecare decizie a lui fiind văzută prin prisma avuției de medalii, un fel de miză care se predă, dar nu se uită.
Deci să zicem că Chelsea e o parte din istoria lui, și el face parte din istoria lor, dar când e pe teren, conform discursului, el uită tot și se uită doar la victoria care îi animă sufletul competițional, pentru că ei vor să câștige, iar el visează și el la glorie, în mijlocul acelei bătălii, ce zbuciumană.
Avem un Mourinho care, cu o ocazie unică, își analizează drumul parcurs, blamând de faptul că a avut ocazia să fie antrenor la cluburi mari — Real Madrid, Inter, Manchester United, Chelsea — dar ce este și mai interesant e că el susține că a evoluat, dar într-un mod altruist, adică acum vrea să ajute jucătorii, nu să strălucească el, ci mai degrabă, pentru el, clubul e pe primul loc, sau cel puțin așa arată. Fiecare lecție a fost o piatră de temelie, iar el își dorește să clădească echipe cu adevărat bune, și nu să își construiască el un alt stendard de glorie personală, un fel de ego sportiv.
Așadar, el mai blamat pe bună dreptate sau nu, s-a descris că nu se consideră un geniu, ci un pic provocator, dar nu diabolic, de parcă se transformă într-un artist al jocului, dar totuși rostește că jucătorii sunt mai importanți, ei fiind adevărata esență care nu poate fi uitată în această junglă a competiției. Oare cine e mai important, visul lui personal sau aspirările echipei?
La final, provocarea lui supremă atrage atenția asupra dorinței lui de a se concentra pe prezent și pe ce poate realiza cu Benfica, unde tot ce a fost nu poate fi șters, dar asta nu îl definește, căci, să fim serioși, până la urmă, totul ține de performanța de pe teren, iar el vrea să vadă cum se transformă în realitate tot acest amalgam de idei și ambiții.
Articolul acesta, cu toate culorile și nuanțele lui, vine la timpul potrivit, și ne aduce în prim-plan un Mourinho care, în fața provocărilor, se vrea eliberat de povara trecutului și dornic de a scrie un nou capitol în cariera sa, la intersecția dintre ambiție și amintiri, într-o lume fascinantă, dar obositoare a fotbalului. Și pe bună dreptate, el chiar a spus: „Astăzi contează doar ceea ce facem pe teren și cum performăm”!
