Moș Crăciun Oferă Cadouri Inedite: Bonusuri la Zile!
Piața e plină, oamenii se înghesuie la carne, ouă, salamul, brânză, și vinuri, e o nebunie, eu nu știu la care coadă să mă așez prima dată, și am deja un sentiment de panică, căci vine Crăciunul, și eu cu lista în mână nu știu cât voi mai aștepta să termin cumpărăturile, și prețurile cresc pe zi ce trece.
Deci, mulțimea aceasta care se mișcă de la un galantar la altul face totul să pară confuz, nu mai pot să mă concentrez, mă gândesc la banii din portofel și la cum o să fac să mă încadrez în bugetul ăsta precar, iar gândul la Crăciun mă apasă și mai tare, pentru că senzația că trebuie să mă grăbesc se amplifică.
Ajung să-l salut pe nea Stamate, care de obicei e acolo la chioșc, dar nu e nimeni la coadă, bătrânii se înghesuie pentru carne, iar nea Stamate a decis să îmbrace costumul lui de Moș Crăciun, și acum pare că are o siluetă imensă, chiar dacă de obicei e micuț și așezat pe un scaun din cauza reumatismului.
Moș Crăciun mă cheamă, strigând „Ho! Ho! Ho!”, stă acolo cu un aer jovial dar eu mă întreb ce-i cu toată farsa asta, mă aproprii de el încet dar el îmi arată un calendar cu un cursor roșu, iar eu mă gândesc unde sunt ziarele, unde sunt revistele, ce-i cu atâtea calendare colorate.
– Să trăiți! îmi spune cu o voce plină de entuziasm, dar eu nu pot să mă gândesc de unde să-mi iau ziarul pentru ziua de mâine, și el îmi scoate un calendar din spatele tejghelei spunând că mă recompensează cu o zi în plus.
Discuția devine ciudată și ciudată, el mă întreabă câte zile vreau și eu nu înțeleg dacă e o glumă sau chiar mă provocă la un dar inedit; bonusuri la zile, o idee nebunească care mă face să mă întreb dacă nu cumva Moș Crăciun e o parte din sistemul asta care mă păcălește mereu.
Vorbește despre cum sunt 365 zile oficial, dar eu trebuie să aleg câte zile extra vreau. Cum ar trebui să gândesc? Ce înseamnă asta? Bonus din partea Moșului, dar dacă mor în timpul anului… de fapt, înțeleg acum că totul e o farsă.
Oamenii au umflat prețurile și acum vine Moș Crăciun cu idei din astea pe care nu pot să le iau în serios, el chiar zice că dacă nu-mi doresc nimic e mai bine, iar eu mă simt obosit de tot: reclame, haos, și prețuri mari, e prea mult pentru mine.
Moș Crăciun îmi oferă o zi în plus, dar eu nu vreau să-mi doresc nimic, spun că e totul o prostie și vreau să iau carnea și cârnații să mă întorc acasă, dar el insistă că poate să-mi ofere ceva special, o zi mai multă, dar nu știu ce aș putea face cu ea.
În final, mă simt neputincios dar aleg să accept, poate că o zi în plus nu strică; Moș Crăciun scanează, dar eu mă întreb oare ce să fac cu ziua asta?
Chiar dacă obsedat de gânduri și cu mintea în altă parte, apuc calendarul cu ambele mâini și chiar văd chioșcul lui nea Stamate coborând, ca o sanie, și totul devine o amintire ciudată, un Moș Crăciun care mai există, dar pentru câte zile rămase, eu rămân în confuzie.
