Povestea Neagră din Spatele Victoriei Timișorenilor
Într-o seară de duminică, când toți ochii erau ațintiți spre Târgul de Crăciun, Timișoara a fost lovită de un mare eveniment, dar… oare era atât de strălucitor pe cât părea? SCM USV Timișoara, echipa ce a reușit să câștige Cupa României, s-a prezentat cu aplomb, dar cu o umbră pe fața lor, după o finală zbuciumată pe stadionul Arcul de Triumf, unde doar cu 18-11 au reușit să-și adjudece titlul în fața celor de la Știința Baia Mare, care, să fim sinceri, în multe momente păreau deconcentrați și dezorientați, iar meciul părea mai mult o dublă expunere a incapacităților decât o dovadă de măiestrie rapel.
Haosul de pe teren a fost completat de sosirea lui Moș Crăciun, care a fost, se pare, scos din jobenul unei până acum necunoscute crize de identitate festive, venind să se întâlnească cu copiii, tras la indigo, cum se spune de la telecton către metronom. Și iată-i pe jucători cum defilează, cu trofeul strălucitor, dar parcă umbra anului greu în spate, lăsând loc nervozității și neputințelor, pe fundalul unei viziuni de victorie care a făcut cuțitul să taie până la os.
Trecutul și tumultul victoriilor
Timișoara a mai strâns trofee, e adevărat, victoria în Supercupă, dar un alt trofeu stejar în rugby 7 și iată acum și Cupa României, dar poziția din clasament? Cu cinci finale jucate, cu o avansare pe aripi de vultur, echipa a dat greș în finala campionatului, înfrângându-se la Baia Mare. E ca și cum ai sări dintr-un avion și te-ai aștepta să aterizezi în picioare după ce ai fost aruncat în gol! Rupanu, jucător cu pretenție, lovind bara și punând presiune pe echipa adversă ca și cum ar fi avut vânători pe urme, dar bucuria a fost de scurtă durată, iar mingea a apărut cât ai clipi, cu o apărare lăsată în voia sorții.
Antrenorul, confesiunile și copilăria pierdută
Mugur Preda, antrenorul, gata să se deschidă, spune că a fost un an greu, dar, dincolo de absențe, accidentări și căderi de formă, a reușit să lege lucrurile cumva. El a declarat că „prima repriză am controlat-o de la un capăt la altul”, dar în ce măsură este asta adevărat, și care e semnificația reală? Părea un joc de șah în care mutările proaste s-au făcut cu rapiditate. „Diferența ar fi putut fi mai mare ca într-o piesă de teatru prost, dar a ieșit bine, per total”, adaugă el, ca și cum vérificarea unui bilet ar fi rezolvat problema rupturii de realitate.
Rugbyul, un joc de nervi
Căpitanul, Alexandru Țăruș, surprins de faptul că a primit un trofeu de om al meciului, susține că începe totul cu entuziasm, dar în repriza a doua s-au cam relaxat, și pe bune, și-a permis să se întrebe cât de important a fost acest joc cu dimensiuni nebănuite. Întrebările se îngrămădesc: cum de s-a ajuns aici? Dragoș Ser, și el om al meciului, a declarat și el că s-au întâmplat multe, dar cu o primă repriză perfectă la activ, poate că și-a pus în pericol șansele pentru un alt trofeu, rămânând cu o victorie stropită de așteptări și întrebări.
Rugbyștii acum se retrag, în vacanță, dar cu ce gânduri? La 9 ianuarie, cum îi așteaptă Stejarii, iar primăvara se anunță cu alte antrenamente ciudate pentru Timișoara, oare ce se va întâmpla? Cu siguranță, o nouă poveste se plămădește în umbra succesului sau eșecului, dar adevărul rămâne o enigmă. Cum a fost acest sezon, cu trofee în palmares, dar și cu rănile adânci ale competiției? Pergamentul cu final de iarnă abia începe să se scrie, iar cititorul se întreabă: Și acum, ce urmează?
