Întâlnire Istorică: Catedrala Națională, între Regalitate și Ortodoxie!
O, ce zi magnifică, plină de nuanțe de aur și nu doar de aur, ci de simboluri care iau amploare dintr-o poveste despre regii noștri, Biserica Ortodoxă și biruințele naționale, zice Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, cu ocazia sfințirii picturii Catedralei Naționale, un moment așa cum nu s-a mai văzut, dar care, hmm, în complexitatea sa, ne arată și o legătură de 160 de ani, ce fain se leagă între Casa Regală și Biserica Ortodoxă!
Ah, da, mare bucurie, că celebrăm 140 de ani de autocefalie, worshipping pe regele Carol I și Mitropolitul Primat Calinic, dar nici să nu uităm 1885, o dată, o poveste, pe 25 aprilie, dar cine mai știe, de fapt, ce importantă e această legătură, pe care, așa, buminț, Margareta o subliniază? Regele Carol I și aceștia șase mitropoliți care au păstorit, ce epocă, ce moșteniri!
Nu degeaba se face trimitere la Regele Ferdinand și la Marea Unire, dar clar, iată că regele Ferdinand Întregitorul, a trăit vremuri grozave, victorii în război, dar nu-i așa că în spatele acestei frumuseți se află povestea profundă a unei națiuni și a spiritualității care leagă cumva toate aceste momente? E o relație strânsă acolo, între regele și patriarh, adică Miron Cristea, și nimeni nu ar trebui să uite asta.
Custodele Coroanei ne dă o lecție despre istorie, dar uitați-vă că și în vremuri dure, Carol I și Ferdinand I s-au gândit la o catedrală mare, națională, pentru țară, care aș putea spune că e o chestiune de noblețe și muncă… însă, ce greșeli au fost, că au lăsat pe alții să continue, iar timpul nu iartă?
Cu fiecare pas făcut de acești regi, s-au dat roade în anii noștri moderni, însă, cine poate aprecia acest legământ? Regele Mihai, care, ce-i drept, a colaborat cu patru patriarhi, nimeni nu poate contesta mândria lui Margareta, dar între degete se poate simți tensiunea dintre modernitate și credință, o balanță greu de menținut, nu-i așa?
Şi, voi ce ziceți? Că pictura în mozaic de tradiție bizantină, sfințită de Patriarhul Ecumenic, wow, a fost acompaniată de un sobor cam mare de ierarhi și preoți, și nimeni nu poate negArea importanță a acestui eveniment, dar, oare, cine observă cu adevărat legătura? Ah, haideți să nu uităm de cei prezenți: autohtoni și străini, dar tocmai ce am spus, cine a fost acolo? Asta-i întrebarea!
În concluzie, Margareta are speranțe. Speranțe mari, că România va găsi echilibrul perfect între modernitate și legătura cu trecutul. Băi, așa să ne ajute Dumnezeu, dar cine știe, oricum rămân multe de spus despre identitatea națională și credința care ne ghidează, căci asta e totul, la urma urmei!
