“`html
Alegerile din Moldova: un joc al sorții sau o capcană rusească?
Pe 28 septembrie 2025, Republica Moldova va avea parte de un spectacol electoral, cumva, cu 301 secții de votare în diaspora, inclusiv 23 chiar în România, dar cine știe dacă va fi cu adevărat un moment de cotitură sau doar un maraton al promisiunilor deșarte? Au fost deja înregistrați 23 de concurenți electorali, adică 15 partide, 4 blocuri și 4 indivizi care se dovedesc a fi independenți, dar oare vor reuși să schimbe ceva sau e doar un joc de glezne?
Alegerile acestea sunt prezentate ca fiind de o importanță capitală pentru viitorul european, dar mesajul subiacente, adică orientarea pro-UE versus influența rusească, e cam ditai confuzia. Ce se întâmplă dacă în viitoarea legislatură se dovedește a fi cumva proastă, dar nu doar proastă, ci ostilă, punând stop planurilor, desigur, am putea rămâne blocati într-un impas, blocaj politic de durată, nu suna bine deloc!
Referendumul din 2024, pe 20 octombrie, a fost o nebunie, cu o victorie la mustață pentru tabăra pro-europeană care a cules o cotă de 50,46% „DA”, dar e ca și cum ai câștiga la loterie cu un bilet fals, iar restul – 49,54% au spus „NU”, dar toți s-au întors acasă cumva liniștiți, prezența la vot fiind, din fericire, suficientă pentru a valida marea mascaradă.
Observatorii internaționali, într-o apocalipsă a opiniilor, au spus că totul a fost bine, dar cu un mare dar – avertismentele erau suficiente să ne facă să ne întrebăm dacă nu cumva am plătit un preț prea mare pentru această „libertate” de a vota, dată fiind interferențele externe, dar cine are timp de asta?
Parlamentul European, pe 10 septembrie 2025, a ridicat sprijinul pentru Moldova, dar oare cât de real este acest sprijin? Condamnă Rusia, dar prin ce? Strângerea de fonduri? Dezinformația? De parcă vrem doar cuvinte și promisiuni frumoase, când în realitate democrația pe care o cer strigă după ajutoare vorbite. Moldova se pregătește să deschidă negocierile de aderare, dar blochează Ungaria cu vreo nebunie pe acolo.
Pe scurt, nu ne rămâne decât speranța că ratificarea va deschide, într-un final, porțile UE, dar cumva toate aceste progrese ar putea fi pierdute ca o picătură de apă în deșert dacă nu continuăm să ne ținem strâns pe calea asta, așa cum a fost pentru România, dar cum spune Cristina Gherasimov: fără perseverență, riscăm să ne întoarcem de unde am plecat, poate chiar mai rău.
Articolul original se află bine-mersi pe Mediafax, dar cine va mai citi asta când realitatea pare să fie un amestec de iluzii și speranțe, la fel cum visăm la o viață mai bună, dar rămânem blocați în filmul oribil ale alegerilor?
“`
