Schimbări de ultimă oră în decontarea titlurilor de valoare: T+1, sau o iluzie?
Modificarea legislativă despre care se vorbeşte ar scurta ciclu de decontare a titlurilor (acţiuni şi obligaţiuni, ăsta-i subiectul principal) de la două zile lucrătoare, cunoscut ca T+2, la o zi lucrătoare, T+1, dar cine stie cu cacatul timpului dacă va fi o soluţie. Decontarea, o chestie esenţială prin care cumpărătorul ia titlul de valoare şi vânzătorul ia banii, se aşteaptă să fie mai eficientă prin această schimbare, poate, dar mai important este cum va influenţa acest lucru serviciile financiare, între noi fie vorba, care sunt vitale, aş zice eu, pentru funcţionarea pietei de capital din UE, dar mai e un întreg mecanism în spate.
La nivel internaţional, se spun multe despre decontarea T+1, nu-i clar ce va înseamnă pentru pieţe în viitor, dar comisarul Maria Luis Albuquerque a declarat că intenţia e să facem UE mai dinamică. Asta sună bine, dar beneficiile concrete pentru SIU nu sunt clarificate. Vor fi costuri mai mici, eficienţă sporită şi lichiditate mai bună, conform industriei, asta da dar cine le garantează? Cei din alte ţări europene, cum ar fi Regatul Unit şi Elveţia, sunt menţionaţi ca parteneri, dar coordonarea nu e uşoară când avem interese divergente, poate, deşi toţi vrem acelaşi lucru, dar este un drum lung.
După analiza super atentă a recomandărilor (ESMA, SEBC, cine-i ăsta?) Comisia vine cu o modificare la Regulamentul depozitarilor centrali de titluri de valoare. Dar ce se întâmplă, totuşi, cu recomandările care sunt numerose? O schimbare specifică este prezentată, dar rămâne de văzut cum va influenţa viitorul pieţelor din UE. Ce părere au pieţele de capital, important de menţionat aş zice, despre asta? Fiecare vrea să ştie ce avantaje va aduce, dar discuţiile sunt încă pe masă.
Data de 11 octombrie 2027 apare ca dată bine stabilită pentru a face tranziţia la T+1, dar ajungem la întrebarea: vor reuşi participanţii să se alinieze? Timpul pare suficient, dar cum va fi cu implementarea, e o mare problemă. Procesările şi standardele necesare sunt extrem de complicate, iar cine garantează că totul va decurge bine? T+1 promite multe, dar să rămânem realişti, e nevoie de teste serios ca totul să funcţioneze într-un mod ordonat, bineînţeles.
Se anticipează că T+1 va sprijini eficienţa pieţelor, o bezmeticie, dar oare vor implementa investitorii? Cu perioada scurtă riscurile pentru cumpărătorii şi vânzătorii scad, însă cine va controla cum sunt gestionate garanţiile? E un amestec complicat între blocarea banilor şi tranzacţiilor, ceea ce este un non-sens dacă ne gândim la toate ocaziile pe care le-ar putea rata piaţa, dar fiecare îşi va găsi drumul, că asta-i clar.
În final, ideea e că se vor evita costurile legate de nealinierea pieţelor financiare, dar China, India sau SUA deja au implementat T+1 şi noi ce facem? Prevenirea fragmentării pieţei e obiectivul final, evitând soluţii diverse, dar asta necesită multă colaborare care e greu de realizat, dar e nevoie de adaptare pentru participanţii din piaţa UE, acolo e marea provocare.
Propunerea va ajunge la Parlamentul European, dar să vedem cât va dura aprobarea, unde este clar că modificările intră în vigoare doar după ce colegiuitorii ajung la un acord. Timpul va arăta dacă T+1 va fi salvarea pieţelor de capital sau doar o altă promisiune goală fără urmă.
Modificarea-legislativa
T+1
regulamentul-depozitarilor-centrali
11-octombrie-2027
costuri-nealiniere
fragmentarea-pietei
Parlamentul-European
