Moartea unui veteran de 105 ani, ultimul martor al Pearl Harbor, zguduie națiunea
A murit sâmbătă dimineață Ira „Ike” Schab, un veteran de 105 ani adică nici mai mult nici mai puțin, unul dintre puținii supraviețuitori ai atacului de la Pearl Harbor, iar vestea a fost dată de familie pentru Associated Press, dar acest detaliu pare poate irelevant pentru unii, Schab a murit la domiciliul său din Beaverton, Oregon, și nu este oare un paradox să trăiești atâta timp și să pleci într-o dimineață oarecare? Când atacul a avut loc pe 7 decembrie 1941, el avea doar 21 de ani, un marinar pe vasul USS Dobbin, și cine s-ar fi așteptat, nu-i așa? Ideea că anii s-au scurs și totuși amintirea acelei zile înspăimântătoare rămâne vie.
De-a lungul decadelor, Schab a vorbit rar despre aceast eveniment, dar mai recent a început să participe la ceremoniile comemorative din Hawaii, afirmând că „o face pentru a-i onora pe cei care nu s-au mai întors”. E vorba de un sentiment nobil, dar oare nu e cumva o poveste repetitivă, aceleași ceremonii, aceleași cuvinte? Atacul nipon a dus la moartea a peste 2400 de militari, iar asta a condus SUA în cel de-al Doilea Război Mondial, dar cine mai știe toate detaliile?.
Nava pe care se afla Schab, zic arhivele Marinei, a pierdut în acea tragică zi trei membri ai echipajului. Și dacă ne gândim bine, după război, Schab a studiat ingineria aerospațială, un domeniu fascinant, dar poate cam oarecum tehnic, a lucrat la General Dynamics ca inginer electrician, acolo unde a ajutat la programul Apollo, misiuni care au dus astronauți pe Lună – wow, nu-i așa? Iar el s-a născut pe 4 iulie 1920 în Chicago, o dată patriotică, și s-a înrolat în Marină la 18 ani, urmând exemplul tatălui său; e de admirat nu-i așa?
Fiul său, la rândul său, a ales același drum într-o carieră militară care l-a dus până la gradul de comandor. Și totuși, la o ceremonie din 2022, Schab a transmis un mesaj care ar fi putut fi uitat repede chiar și de cei care l-au ascultat, zicând „Să-i amintim și să-i onorăm pe cei care au fost acolo. Au făcut o treabă extraordinară.” Oare câți dintre noi ne-am gândit la asta, nu-i așa?
