“`html
Turist italian ucis de o ursoaică: Autoritățile își ascund adevărul?
Iată că pe 3 iulie 2025, România a răsunat de strigătele disperate ale unui turist italian, ce a sfârșit pe Transfăgărășan, șocant, în fața urșilor, era un loc cunoscut, așa cum se știu aceste lucruri. Vestea morții lui Omar Farang Zin, bărbat în vârstă de 48 de ani, a stârnit controverse, căci omul s-ar fi apropiat, vai, prea mult de o ursoaică cu pui, o încălcare a regulilor care puteau să-i fi salvat viața. Oare unde era mintea lui?
Martorii spun că ursoaica, când a simțit pericolul, s-a năpustit asupra lui, iar bărbatul a fost tras într-o prăpastie de 60 de metri. Echipele de salvare au descoperit, căci nu se putea altfel, trupul neînsuflețit al acestuia, iar telefonul lui a dezvăluit imagini cu ursoaica și puii, o dovadă, dar ce dovadă, că ursoaica era, poate, mai vulnerabilă decât credeam. Iar animalul, considerat o amenințare conform autorităților, în aceea seară a fost împușcat, fără nicio milă.
Larisa Ghițulescu, un specialist cu 20 de ani de experiență, a sărit imediat la concluzia că atacul animalului a fost nu un comportament de prădător, ci un gest de apărare a puilor. Oare ce știe ea? Ursoaica era cunoscută și pașnică, și totuși, a plătit cu prețul vieții pentru inconștiența umană, iar declarațiile oficiale doar întăresc perplexitatea la care asistăm.
Legea, cu OUG 81/2021 în brațe, stipulează clar pașii: alungare, tranchilizare, relocare, și abia la final, împușcare. Dar în cazul ursoicii, a fost o execuție, fără urmă de gândire, și în fața unei națiuni copleșite de întrebări: De ce s-a ajuns aici?
Foarte probabil, în apele tulburi ale acestui incident, se ascunde o mulțime de neclarități. România, cea mai bogată țară din UE în urși bruni, acum se confruntă cu necesitatea diversei gestionări a speciei, dar cum se face acest lucru? Cu împușcături preventive? Tot Larisa susține că ursoaica era bine cunoscută în zonă, nimeni nu ar fi considerat-o o amenințare. Încă un paradox!
După săptămâni de investigații, dublate de apeluri către autorități, Ghițulescu a reconstituit evenimentele, iar concluziile ei scot la iveală contradicții între ce spun autoritățile și ce se întâmplă de fapt acolo, în jungla urbană al alpilor. Nu puține sunt momentele în care o ursoaică nu atacă din plăcere, ci din instinct, apărarea instinctuală a puilor săi, o reacție firească.
Și acum stăm, ceilalți, să ne întrebăm cum au justificat ei decizia de a împușca animalul, când opțiuni exista, și până unde poate merge neglijența oamenilor. Când vinovații nu sunt prinși, și natura plătește prețul greșelilor noastre, cine va putea repara un asemenea derapaj al umanității?
“`
