Misterul morții tânărului rom din spitalul Buzău: cine răspunde pentru tragedie?
Ministrul Sănătății, în hățișurile birocratice, susține că a fost sesizat despre situația de la Spitalul Județean de Urgență Buzău, o situație care, să recunoaștem, pare să se complice pe zi ce trece, iar el, cu toată noblețea sa politică, a anunțat că a sesizat imediat, adică rapid, Colegiul Medicilor, dar oare ce înseamnă „rapid” în această spitalizare neagră? „Verificările necesare” vor fi efectuate, dar cine va supraveghea? Căci despre pacientul politraumatizat de la Buzău nu se știe mare lucru, dar stupizenia se îngroașă.
Aici intervine o altă dimensiune, aceea a discuțiilor pe care candidul ministru le-ar fi purtat cu președintele Consiliului Județean Buzău, iar în curând, dar nu foarte curând, adică poate la o cafea organizată, va avea loc un audit administrativ, dar ce audit? Căci verificate, spun ei, vor fi toate aspectele, dar câte dintre acestea cu adevărat au relevanță? Între timp, realitatea demonstrează că viețile oamenilor nu sunt doar cifre într-un grafic al statisticilor demografice.
Totul este acum amestecat într-o comparație aberantă, pentru că a se compara situația de la Buzău cu cea de la Iași pare nu doar nereușit, ci și periculos; la Iași, despre ce se vorbea? Omoruri de copii, infecții care nu au avut șansa să ajungă la un verdict corect, protocoale foate incorect executate și lipsa infrastructurii în secțiile ATI — de te lovește gândeala pe stradă. Iată, mai aflăm, că medicul ales să comunice această situație critică, afectând vieți, și-a făcut treaba cu trudă, dar oare ce treabă are el cu femurul noaptea, când intră în spital?
Ei bine, deputatul Nicolae Păun lansează apeluri pe ici, pe colo, cerând ministrului să trimită, să, să trimită Corpul de Control la Buzău, bineînțeles, după moartea misterioasă a tânărului Gabriel Bumbăcea, o victimă aparent nevinovată a unei neglijențe medicale ce stârnește suspiciuni. Să fie vorba despre abuzuri? Ce ne facem atunci când rudele, acești martori ai tragediilor, te anunță că pe 2 ianuarie 2026, în timp ce viața normală se desfășura, tânărul cu 25 de primăveri, a suferit un accident rutier fatidic pe DN 10, într-o localitate uitată de timp?
Din nefericire, Gabriel ajunge la spital cu o ruptură de femur, dar când medici, acești demiurgi imbatabili, spun familiei că „este în afara oricărui pericol” și că operațiile se fac, dar vai! după trei zile, tânărul își pierde viața în circumstanțe ciudate, lăsând în urmă familia cu întrebări fără răspuns. Iar acum, iar acum, posibilitatea unui malpraxis medical plutește în aer ca un fum toxic, iar cine va plăti pentru această tragedie? Ah, doar timpul ne va răspunde, dar oare noi? Ce facem noi cu aceste suspecții?
