Moartea Gabrielei Melinescu, o pierdere imensă pentru literatura română și suedeză
Gabriela Melinescu, una dintre cele mai cunoscute și apreciate scriitoare române, stabilită în Suedia din 1975, a decedat pe data de 15 octombrie 2024, la Stockholm, la vârsta de 82 de ani.
Anunțul a fost făcut de Institutul Cultural Român pe Facebook, exprimând profunda tristețe la aflarea veștii. „Institutul Cultural Român a aflat cu mare întristare vestea trecerii în neființă a Gabrielei Melinescu, una dintre cele mai cunoscute și apreciate scriitoare din România, stabilită în Suedia din anul 1975. Scriitoarea a decedat, pe data de 15 octombrie 2024, la vârsta de 82 de ani, la Stockholm.”, a transmis Institutul Cultural Român, pe Facebook.
Gabriela Melinescu a fost o scriitoare multi-talentată, cu o carieră impresionantă atât în România, cât și în Suedia. A fost poetă, prozatoare, traducătoare și graficiană, cântând cu succes în ambele culturi. După ce s-a stabilit în Suedia, la vârsta de 33 de ani, a reușit rapid să se impună în elita literară a acestei țări.
Talentul și pasiunea ei au strălucit prin numeroase volume de poezie și proză în limba suedeză, devenind o ambasadoare a literaturii române în Scandinavia. De-a lungul mai multor decenii, a reprezentat cultura română la cel mai înalt nivel, promovând scriitorii români în spațiul scandinav prin traduceri și publicarea lucrărilor lor. A fost o neobosită susținătoare a culturii române în Suedia, contribuind la o mai bună înțelegere și apreciere a literaturii române în Scandinavia.
A adus o contribuție semnificativă și la promovarea culturii suedeze în România, realizând traduceri din autori clasici suedezi, precum Emanuel Swedenborg, Sfânta Birgitta de Vadstena, August Strindberg, dar și din scriitori contemporani: Katarina Frostenson, Göran Sonnevi, Birgitta Trotzig, Agneta Pleijel, Eva Ström, Stig Dagerman, Gunnar Ekelöf şi Kjdll Espmark.
O viață dedicată literaturii și culturii
Gabriela Melinescu s-a născut la 16 august 1942, în București. După absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, a lucrat ca redactor la revistele „Femeia” şi „Luceafărul”. În anii 1965 – 1975, a publicat volumele de poezie „Ceremonie de iarnă” (EPL, 1965), „Fiinţele abstracte” (Ed. Tineretului, 1967), „Interiorul legii” (EPL, 1968), „Boala de origine divină” (Albatros, 1970), „Jurământul de sărăcie, castitate şi supunere” (Eminescu, 1972 Premiul Uniunii Scriitorilor), „Îngânarea lumii” (Albatros, 1972) şi „Împotriva celui drag” (Eminescu, 1975).
În perioada 1965-1975, a publicat și un volum de proză, „Bobinocarii” (EPL, 1969), o carte pentru copii, „Catargul cu două corăbii” (Ed. Tineretului, 1969) şi una de reportaje, „Viaţa cere viaţă” (împreună cu Sânziana Pop, Ed. Eminescu, 1975).
În 1975, a decis să se stabilească în Suedia, unde a publicat cinci volume de poezie și nouă volume de proză, dintre care amintim: „Zeul fecundităţii” (Coeckelberghs Förlag, 1977), „Lumină spre lumină” (Albert Bonniers Förlag, 1993, poezie), „Copiii răbdării” (Coeckelberghs Förlag, 1979, Oslo), „Lupii urcă în cer” (Coeckelberghs Förlag, 1981), „Regina străzii” (Coeckelberghs Förlag, 1988, apărut și în franceză la Manya, Paris), „Omul pasăre” (Eva Bonniers Förlag, 1991, Premiul De Nio, acordat de Academia Suedeză pentru proză), „Schimbare de pene” (Albert Bonniers Förlag, 1998), „Acasă printre străini” (Albert Bonniers Förlag, 2003, Premiul De Nio, acordat de Academia Suedeză).
Opera Gabrielei Melinescu a fost recunoscută și apreciată de către critici și public, atât în România, cât și în Suedia, fiind recompensată cu numeroase premii prestigioase.
În anul 2002, Gabriela Melinescu a primit Premiul Albert Bonniers pentru opera omnia, o recunoaștere a întregii sale cariere literare. După 1989, a continuat să publice în România, volumele de poezie „Jurământul de sărăcie, castitate şi supunere” (antologie, Litera, 1993), „Poezii” (antologie, Vitruviu, 1997), „Fiinţele abstracte şi alte poeme” (antologie, România Press, 2001), „Cuvinte nou născute” (Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2002) şi „Puterea morţilor asupra celor vii” (Polirom, 2005), romanele „Lupii urcă în cer” (Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1993), „Regina străzii” (Univers, 1997 Premiul Uniunii Scriitorilor), „Jurnal suedez I” (1976-1983) (ediţia a II-a, Polirom, 2003), „Jurnal suedez II” (1984-1989) (Polirom, 2002), „Jurnal suedez III” (1990-1996) (Polirom, 2004) – primele trei jurnale au fost coordonate de editoarea Denisa Comănescu, „Jurnal suedez IV” (1997-2002) (Polirom, 2008), romanul „Acasa printre straini” (Polirom, 2004), precum şi volumul de nuvele „Ghetele fericirii” (Polirom, 2006).
La Editura Academiei Române a apărut în 2016, „O sută şi una de poezii”, de Gabriela Melinescu, o antologie coordonată de poeta Ileana Mălăncioiu.
A fost recompensată cu premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1978, iar în anul 2001, Academia Română i-a decernat Premiul Nichita Stănescu pentru poezie. A fost distinsă cu premiul Institutului Cultural Român pentru întreaga carieră şi premiul Albert Bonniers în 2002. În 1991 şi 2003 i s-a conferit Premiul de Nio pentru romanele „Omul pasăre” şi „Acasă printre străini”, iar în 2005 i s-a acordat de către Academia Suedeză, Premiul pentru transmiterea valorilor literaturii suedeze în străinătate. Tot în 2005 a primit Premiul Mihai Eminescu pentru opera omnia. În anul 2007, revista „Avantaje” i-a atribuit premiul „Femeia anului”, ambasador al artei româneşti peste hotare.
Gabriela Melinescu a fost o personalitate complexă, cu o carieră literară impresionantă și o contribuție semnificativă la promovarea culturii române în Suedia și a culturii suedeze în România. Moartea ei reprezintă o pierdere imensă pentru ambele culturi.
O iubire nemuritoare
Gabriela Melinescu a fost cunoscută și pentru relația ei cu poetul Nichita Stănescu. „Am avut şi eu o mare iubire totală, dusă nu până la capăt, ci până în pânzele albe ale capătului“, descria Nichita Stănescu dragostea pentru frumoasa scriitoare Gabriela Melinescu.
Nichita Stănescu a fost profund îndrăgostit de Gabriela Melinescu, dar relația lor a fost marcată de evenimentele politice din România, care au dus la plecarea Gabrielei Melinescu în Suedia în 1975. După ce s-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu un editor suedez, Rene Coeckelberghs, Gabriela a plecat definitiv în Suedia, la vârsta de 33 de ani.
Într-un final, Nichita a pierdut această mare iubire. Totuși, dragostea lor a rămas nemuritoare, inspirând poezie și reflecții profunde. Opera lui Nichita Stănescu este îmbogățită de amintirea iubirii pentru Gabriela Melinescu, iar opera Gabrielei Melinescu poartă amprenta unor evenimente care au marcat-o profund.
Gabriela Melinescu a lăsat în urmă o moștenire literară bogată, o carieră impresionantă și o contribuție inestimabilă la promovarea culturii române în Suedia și a culturii suedeze în România. Va fi mereu amintită pentru talentul ei excepțional, pasiunea ei pentru literatură și contribuția ei semnificativă la îmbogățirea culturii române și suedeze. Amintirea ei va rămâne vie în inimile celor care au cunoscut-o și i-au apreciat opera.
TAGS: Gabriela Melinescu, literatura română, literatura suedeză, deces, scriitoare, Institutul Cultural Român, Nichita Stănescu, Suedia, Stockholm, cultura română, cultura suedeză, poezie, proză, traducere, premiu, opera omnia
