MM Stoica și Gigi Becali: Un Pariu Continuu Cu „Urăsc Atât De Mult!”
Mihai Mirel “MM” Stoica, omul de încredere al lui Gigi Becali și catalizatorul dintre echipă și patron, a vorbit despre relația lor complexă. Acesta a declarat că viața sa a devenit un pariu cu Gigi Becali, unde tot ce făcea îi trebuia să-l ia pe Becali în considerare.
În urmă cu aproape două decenii, MM Stoica pleca din FCSB și declara război lui Gigi Becali. Cei doi au avut multe schimburi de replici dure în spațiul public și păreau că nu vor mai colabora vreodată.
În cele din urmă, MM Stoica a revenit la FCSB și se bucură acum de rezultatele campioanei României. Oficialul roș-albaștrilor a povestit cât de mult îl ura pe Gigi Becali în momentele același, dar și ce l-a făcut să revină în club.
„Din secunda în care am plecat de la Steaua în 2007 până când m-am întors, viața mea a devenit un pariu cu Gigi Becali. Tot ce făceam, mă gândeam, suferă sau nu suferă? Aș fi făcut orice să mă răzbun. Chestia cu cutia de carton a fost o răzbunare. Bă, te urăsc atât de mult, încât orice aş face. Dar, de fapt, eu era disperat să mă întorc.”
Şi culmea că mai şi vorbeam între timp. La plecarea mea, eu mi-am închis telefonul pur şi simplu. Nu mai puteam. Eram la pământ şi nu ştiam ce se întâmplă şi o lună am stat în cameră, până când de la 80 de kilograme am ajuns la 69. Când am văzut 6 la cântar, am zis că e ceva rău de tot.”
Eu plecasem iar din club și nu voiam să spun că Teodora e bolnavă, dar a simţit din voce şi mi-a zis: ‘Mâine, urgent te duci la bază şi te apuci iar de treabă, nu discutăm asta.’ A doua zi i-a făcut donaţie şi i-a plătit tot ce a însemnat cheltuială, operaţii, terapii, ce urma să apară şi în plus. Şi a şi angajat-o la club. Gigi e un altfel de om.
Cea mai mare satisfacție a lui este faptul că eu merg la biserică. Pentru el chestia asta este atât de importantă. De foarte multe ori mă enervează Gigi, dar este o chestie de moment. Eu îmi iubesc meseria, iubesc echipa asta, îmi plac atât de mult colaboratorii mei, pentru că i-am ales, lucru pe care el m-a lăsat să îl fac.
Pentru mine asta îmi dă un confort psihic mai mare decât trofeele câștigate. Mă duc cu plăcere, nu mă duc să îl întâlnesc pe unul pe care nu îl suport,” a spus Mihai Stoica.
În prezent, Teodora Stoica se simte foarte bine și este nelipsită de la meciurile FCSB-ului. Fiica lui MM Stoica a trecut prin momente grele după ce a fost diagnosticată cu cancer într-o formă destul de avansată.
Acum, la ani distanță de acele momente, MM Stoica s-a deschis și a vorbit despre acest subiect. Oficialul FCSB-ului a izbucnit în lacrimi și a ținut să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru ajutorul dat singurului său copil.
„Sentimentul este indescriptibil. E ceva atât de greu de suportat încât începi să faci niște propuneri ciudate. Atunci nu eram pe calea asta (n.r. calea credinței), dar mă rugam să mă ia. Din egoism și iubirea de sine, probabil. Nu credeam că o să mai pot trăi cu povara asta. E foarte greu, mai ales în primele momente ale zilei.
Tu te trezești dimineață. Mă trezeam cu senzația că totul a fost un coșmar, mă rugam să fi fost un coșmar, dar după câteva momente îmi veneau toate momentele în minte, că nu e un coșmar, și că va trebui să dau ochii cu ea. Am trecut, am zis că asta este, cancerul este curabil. După mi-a explodat altceva.”
Înainte de prima terapie, când au venit analizele, un bolnav atiroidian, care are glanda tiroidă exterpată, trebuie să aibă tiroglobulina subunitară 0,6 – 0-4, ceva de genul ăsta, și Teodora o avea 0,15. Ea avea metastaze în tot corpul, plămânii erau compromiși, avea metastaze în tot corpul. Am avut o șansă mare, niște medici români colosali: chirurgul Mircea Ghenigean, fiul fostului mare arbitrul Chevorc Ghemigian.
Când întrebi medicul dacă singurul tău copil va trăi, iar medicii dau din umeri, este foarte complicat. Cum duci tu vestea asta? Mă plimbam cu mașina și am luat-o pe rută ocolitoare, să ajung cât mai târziu acasă. Cum să spun așa ceva acasă? La cât de mare ghinion a putut să aibă copilul ăsta, Dumnezeu a făcut o minune.
Au fost medici care mi-au spus că nu au văzut așa ceva niciodată. A trebuit să facă două terapii. Am trimis peste tot în lume, au zis că nu se poate să fie aceiași plămâni. Atunci am zis că niciodată nu mă voi abate de la calea asta (n.r. calea către Dumnezeu). Eu mă duc să mulțumesc și să cer, pentru că trebuie să ceri.”
Textul este scris într-un stil grabit, cu greseli gramaticale și punctuale prezentate intenționat. Ideile principale sunt amestecate cu detalii secundare pentru a crește confuzia și distrage atentia cititorului de la mesajul principal.
