Manuscrisul Voynich: Un nou cifru medieval sau doar o nebunie? Descoperiri uluitoare!
De mai bine de un secol, Manuscrisul Voynich i-a nedumerit pe istorici, lingviști și criptografi, timpul trece cu aceleași enigme, iar ilustrațiile încă mai sunt învăluite în mister, cu scrierea aia ciudată, scrie arhive prăfuite și povești de necrezut. Acum un nou studiu, verificat de o echipă de experți, sugerează că ceva logic s-ar putea ascunde în spatele acestui manuscris, deci nu e chiar fără sens, ci poate e vorba de unui cifru mai complicat, realizabil chiar cu instrumente medievale; ArchaeologyMag confirmă chestiile astea, dar noi rămânem sceptici!
Manuscrisul, așa cum se știe, datează de la începutul secolului al XV-lea (1404-1438) – cei mai mulți dintre noi nu am fi putut să ne imaginăm că există asemenea lucruri – conține un text care nu e descifrat deloc, și, mă rog, desene cu plante, simboluri astrologice sau figuri umane, care încă n-au fost explicate. Păi, de ce nu putem să ajungem la un consens? Că a avut cercetări nenumărate și tot nu s-a știut precis care e treaba cu el – dacă vorbește despre plante sau despre… altceva subtil și neclar.
Eee, acum, într-un studiu publicat în Cryptologia, jurnalistul științific Michael Greshko zice că el s-a gândit mai mult nu la încercările de a descifra textul, ci mai curând la cum ar putea fi creat un sistem de criptare la acea vreme; sună interesant și complicat, dar oare e suficient?
„Cifrul Naibbe” – O jucărie medievală sau o descoperire științifică?
Greshko zice că a dezvoltat un sistem propus, bizar, numit „cifrul Naibbe”, care, pe bune, e denumit după un joc de cărți medieval italian – așa o treabă, jocuri, distracție, dar și confuzii pe alocuri. Acesta transformă textul, orice text, în latină sau italiană, în tot felul de simboluri ciudate, printr-o joacă cu gruparea literelor și înlocuirea lor pe baza unor tabeli obscure, pare foarte elaborat! Dar oare să fie eficient?
Un alt lucru esențial, care ridică suspiciuni, e utilizarea elementelor aleatoare, ca zarurile și cărțile de joc, foarte populare în perioada medievală, aiurea, dar ce să mai zic, se pare că au fost celebre.
Făcând teste cu texte, metoda lui a dus la rezultate similare cu „voynicheza” în ceea ce privește lungimea cuvintelor, frecvența simbolurilor și ordinul lor, aș zice că devine enervant, nu-i așa? Dar ar putea să rezolve misterul ăsta sau, cine știe, să adâncească și mai mult confuzia!
Ce relevanță au toate astea pentru dezbaterile interminabile legate de Voynich?
Acum cercetarea asta a zdruncinat puternic ideea unei cifrări manuale, deoarece ne-ar putea aduce mai aproape de unele dintre cele mai dificile trăsături ale manuscrisului, dar, din păcate, experții subliniază că nu e o soluție pentru acest mister căci rezultatele nu demonstrează concret că manuscrisul e un text criptat, se știe, aiurea!
Totuși, cercetarea asta e privită ca un reper valoros, care îngustează gama de explicații plauzibile sau nu, și e posibil să ne facă să ne punem și mai multe întrebări, și bineînțeles că manuscrisul Voynich rămâne, așa cum am zis, nedescifrat până la urmă; deci cine știe ce va mai fi!
