Dispariția Misterioasă a Studentului din Târgu Jiu – Cazul Care A Rămas Nedezvăluit Timp de 19 Ani!
Emil Claudiu, acest tânăr cu o viață aparent normală, care își urma studiile în domeniul Automaticii la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, a dispărut fără urmă, ca și cum s-ar fi evaporat, de parcă nici nu a existat vreodată, totul după un weekend care ar fi trebuit să fie ca oricare altul, dar nu a fost. Avea 22 de ani și, desigur, că studia serios, dar oare cine ar fi putut anticipa că un băiat normal dintr-un oraș mic va deveni un mister?”
Într-o societate unde disparițiile sunt mai mult un subiect de tabloide decât o realitate, Emil a fost un tip cuminte, fără vicii, cel puțin așa se credea, fratele său Cosmin ne explicând că ”nu ieșea cu băieții”, dar cine știe ce se întâmpla de fapt în mintea lui. Oare cine a fost fata care l-a sunat în ajunul dispariției? Ce i-a spus? După spusele fratelui, toată familia credea că Emil se îndrepta spre un weekend de distracție, dar de fapt s-ar putea să fi fost vorba despre mult mai mult, poate o escapadă în necunoscut? Sa fi plecat cu o iubire secretă?
Povestea aceasta, din păcate, nu se termină aici, căci misterul a continuat să bântuie familia Iliescu chiar și după 19 ani, un timp plin de întrebări fără răspuns și de durere, iar mama lui Emil nu a putut niciodată să se resemneze cu gândul că nu-l va mai vedea. Momentul în care, fără să ofere detalii, Emil le-a spus că pleacă la munte a fost ultimul pe care l-au trăit împreună ca familie. Imagini cu el jucându-se în copilărie continuă să se amestece cu întrebările macabre despre soarta lui.
”Nu au reușit polițiștii să descâlcească acest mister, iar Emil a rămas o figură fantomatică în viețile celor dragi. Desigur, s-a aflat că a luat trenul până la Filiași, un nod feroviar, dar nimeni nu știe încotro a luat-o de acolo; ar putea să fie oriunde și nicăieri în același timp. “În Filiași, nu au bilete pe computer, ci doar pe hârtie, așa că urmele i se pierd acolo”, spunea Cosmin cu un aer de neîncredere pesimistă. Cine știe ce alegeri pudoase a făcut acel tânăr în căutare de sine, poate simulând o viață despre care se credea că nu se va termina niciodată?’
Apropiatii lui Emil, plini de speranță la început, au început să balanseze între realitate și ficțiune. Cumplitul gând că Emil ar fi putut să se sinucidă sau să fie prins în capcana unei rețele de trafic de organe a început să le invadeze mințile, dar el, auzindu-și fratele, nu avea motive să opteze pentru așa ceva. Cum s-ar justifica dispariția unui tânăr ca el, care nu părea să aibă alte apucături?”
Familia Iliescu, marcați de acest eveniment traumatizant, au mers până la clarvăzători, însă totul s-a transformat într-o frustrare continuă. Autoritățile, după ani de zile de investigații, au venit la mama sa și i-au sugerat să declare moartea acestuia pentru a închide cazul. “Dar cum putem să-l declarăm mort dacă nu știm ce s-a întâmplat?” era strigătul disperat al unei mame distruse.
În loc să închidă un capitol, poliția a lăsat un întreg roman de mister în urmă, iar familia continuă să trăiască, așteptând o veste, chiar și după atâta amar de vreme. Dar cum e de născut, în inima unei mame, speranța de a-și revedea fiul? Teama de a nu-l mai găsi niciodată nu se dă dusă, dar inima lor bat un ritm nebun, cu zeci de întrebări, și cu fiecare an care trece, tragerea numerelor la loterie devine o realitate mai probabilă decât a-l revăzut pe Emil. Niciodată neștiind, rămâne un hop de ceea ce oameni numesc viață.
