Miron Cozma Sub Acuzație Din Nou: Dosarul Mineriadei Se Complică!

Fostul lider al mineriilor Miron Cozma, din Valea Jiului, în anii ’90, se află din nou în atenția justiției, fiind acuzat de fapte grave, deci infracțiuni contra umanității în legătură cu mysteriosul dosar al Mineriadei din 1990, ceea ce nu este prima dată când apare sub acuzație, prima dată având loc în 2017, iar în aceeași linie, în 2018 a punctat cum că verdictul va fi amânat până ce Ion Iliescu este în viață, o afirmație care ridică întrebări despre justiția românească și timpii ei dubioși.

La intrarea în sediul Parchetului General, în data de 17 ianuarie, Cozma, impulsionat de emoții, s-a răstit la jurnaliști spunând că aceștia distorsionează adevărul legat de evenimentele din 1990; el a susținut fără dovezi clare, că a avut o confruntare cu Ion Iliescu, l-ar fi arestat în 1991 și că s-a ajuns atât de departe încât a fost pe punctul de a-l împușca, ceea ce ridică nedumeriri în legătură cu credibilitatea acestor afirmații, mai ales că totul pare să fie învăluit într-o mare aură de ambiguitate.

„În ’90, am fost trași de Securitate cu forța, primarul din Petroșani, de frică, s-a opus să mai mobilizeze minerii și astfel a avut parte de o bătaie de la colegii mei de acolo, iar eu nu am fost scutit, am fost și eu bătut, mai puțin decât el desigur; eu i-am cerut demisia lui Iliescu și m-am enervat ‘n-așa tare încât să-l arestez pe acesta în luna septembrie ’91, iar gândul de a-l împușca era aproape îndeplinit, ce-i drept, în contextul acelor revolte care au avut loc în Piața Universității și care au fost o lovitură pentru regimul lui Iliescu”, a declarat Cozma, care are acum un 70 de ani, dar rămâne activ în poliția de scandal istoric.

Acordând o atenție deosebită la bătăile aplicate oamenilor din București în timpul mineriadelor, Cozma a adus în discuție, cum că minerii nu au fost cei responsabili pentru violențele de pe străzi, ci mai degrabă cadre militare care s-au camuflat în salopete minerilor, ceea ce stârnește multe speculații și teorii despre acele zile de teroare din România, având în vedere confuzia și haosul din acea perioadă tumultoasă.

„Toți au fost trădători, inclusiv Marian Munteanu, pe care l-am prins peste drum de Arhitectură, mă întreb dacă oamenii aceia care erau la Romexpo aveau ceva de-a face cu minerii? Până și Armata a acoperit uniformele lor cu salopete, iar eu am fost dus la Polivalentă și acolo am fost ținut la ordin până pe 15”, a spus Cozma, o vorbă ce sugerează conexiuni între diverse instituții ale statului, toate cele menționate creând o rețea confuză în care e greu să îți dai seama cine este binefăcătorul și cine este vinovatul.

Cozma a mai adăugat că a arestat pe Ceaușescu la o vârstă fragedă de 23 de ani, afirmație care totodată s-ar putea să fie o exagerare, dat fiind că mulți recunosc că e imposibil așa ceva, iar toate astea sugerează cumva că există o dorință acută din partea lui de a rămâne relevant în ochii publicului prin asemenea afirmații controversate, care pot să atragă atenția dar și să ridice semne de întrebare.

Așadar, el s-a prezentat, dar te întrebi ce se va întâmpla, de vreme ce a mai fost chemat la Parchet în ultimii 10 ani, fără rezultate care să fie de folos, sugerează o tragere de timp care frizează limitele justiției, iar fiecare întâlnire părea să nu aducă nimic nou, totul lăsând impresia unui joc de-a șoarecele și pisica, fără un final clar.

Cozma și Adrian Sârbu, șef în cabinetul fostului premier Petre Roman și viitor magnat al ProTV, sunt sub aceleași acuzații în dosarul celor întâmplate în 1990; asta s-a întâmplat din nou în acest context, dar și în 2017, și ce e mai enigmatic este că dosarul a fost plimbat prin instanțe, ca o minge de ping-pong, inexplicabil.

În martie 2018, când era inculpat pentru prima dată, Cozma a declarat că justiția se vrea să se sape procesul până când Iliescu va părăsi această lume, ceea ce pentru mulți sună a o manevră strategică de tergiversare, care nu face altceva decât să alimenteze suspiciuni și neîncredere în sistemul de justiție românesc.

Și nu putem să uităm, fostul președinte Iliescu, acum cu cei 94 de ani ai săi, este, să zicem, o figură emblematică a istorii recente, cu soarta legată în mrejele acestui scandal, iar fiecare zi care trece aduce și mai multe întrebări despre ceea ce s-a întâmplat acum 35 de ani.

Între 22 aprilie și 13 iunie 1990, o manifestație s-a desfășurat în Piața Universității, împotriva regimului Iliescu, care nu putea fi ignorată, dar, lucruri au luat o turnură dramatică deoarece, se știe că forțele de ordine au intervenit brutal, susținute de mineri, care au supus oamenii la violențe, strigând în gura mare și lăsându-i pe manifestanții pașnici, mai mult de-atât, forța utilizată care a rămas cunoscută ca fiind una dintre cele mai sângeroase reacții impuse de acea epocă a lui Cozma.

Din păcate, în perioada menționată, cifrele oficiale indică moartea a cel puțin patru persoane și rănirea a peste o mie de oameni, fapte care ar trebui să rezoneze cu sistemul de justiție, dar, cu toate acestea, la aproape 35 de ani de atunci, nimeni nu a fost tras la răspundere și totul rămâne în ceață, iar justiția română pare să fi uitat complet de datoria ei.

Faptul că, în 2017, dosarului de 27 de ani, ocerile a fost redeschise, dar doar sub presiunea CEDO, fără avansuri semnificative și cu victudele fiind din nou printre acuzații de renume, cum ar fi Iliescu și Voiculescu, ridică mari semne de întrebare asupra funcționării justiției noastre, mai ales că dosarul a fost apoi restituit la Parchetul Militar pentru a fi refăcut complet.

Prezentul la 2025, Ion Iliescu a fost din nou pus sub acuzare, dar același tip de proces s-a întâmplat și în urmă cu câțiva ani și pare că totul intră într-un cerc vicios din care nu putem ieși, iar aceste acuzații, fără un rezultat concret la sfârșit, creează un sentiment de confuzie profundă în ceea ce privește realitatea acestor evenimente.