Lucy Edwards, în vârstă de 27 de ani, prezentatoare TV, influenceriță și activistă pentru persoanele cu dizabilități, și-a dorit ca ziua nunții sale să fie „cu adevărat specială”. Astfel, a decis să lege la ochi toți invitații la nunta sa din Richmond-upon-Thames, sud-vestul Londrei, pentru a le permite să experimenteze lumea așa cum o face ea, relatează Mirror.
Lucy și-a pierdut vederea după ce a fost diagnosticată cu Incontinentia Pigmenti, o tulburare genetică rară cunoscută sub numele de boala Bloch-Sulzberger.
Prezentatoarea TV a declarat că ziua nunții sale, organizată în salonul Kev Gardens, a fost „cea mai bună zi din viața ei” și se bucură că toți invitații au fost de acord să se pună pentru câteva momente în pielea ei.
În timpul ceremoniei căsătoriei cu Ollie Cave, logodnicul său cu care era logodită de 5 ani, toți invitații și-au acoperit ochii cu măști. Singurul care nu a purtat mască a fost tatăl miresei, care a condus-o până la altar pentru a o proteja de eventualele accidente.
Soțul, Ollie, aștepta în biserică, la fel ca toți ceilalți invitați, cu ochii legați.
Lucy Edwards a declarat: „Acesta este momentul în care am legat la ochi toți invitații mei și am mers pe culoar în ziua nunții mele. Eu și Ollie am considerat că ar fi o idee foarte bună să-i legăm ochii și pe el, astfel încât, când am ajuns la capăt și tatăl meu mi-a predat mâna lui Ollie, acesta a putut simți rochia mea de mireasă exact așa cum am simțit-o și eu când am purtat-o pentru prima dată. A fost o experiență importantă pentru amândoi, chiar dacă Ollie nu este orb, dar am considerat că este foarte important atât pentru el, cât și pentru toți invitații mei să experimenteze cum este pentru mine în cel mai important moment al vieții noastre până acum. Cum puteți vedea, eu, Ollie și tatăl meu ne luptăm să ne controlăm emoțiile. A fost un moment extrem de emoționant, pe care îl voi reține pentru tot restul vieții. Sunt foarte norocoasă că am un soț care mă acceptă exact așa cum sunt, cu toate dizabilitățile mele. Sunt un întreg. Am mers pe culoar cu tatăl meu pe melodia „Arrival of the Birds” interpretată de The Cinematic Orchestra, deoarece aceasta este melodia de final din unul dintre filmele mele preferate, „The Theory of Everything”. Stephen Hawking a fost un model uriaș în viața mea și mereu plâng la sfârșitul acelui film, la ultimul său monolog. Cred cu adevărat în filozofia conform căreia suntem cu toții ființe mici și atomi pe această planetă imensă, iar Stephen m-a învățat că poți iubi și disprețui la fel de mult propria ta dizabilitate, iar asta este o adevărată frumusețe. Este un sentiment de sine pe care am trebuit să-l lucrez și m-am simțit cu adevărat independentă în timpul mersului pe culoar cu tatăl meu pe această melodie. Acesta este un moment destul de emoțional și autentic pe care vreau să-l împărtășesc cu voi, dar am considerat că este atât de important, deoarece nu este o modalitate tipică prin care o mireasă merge pe culoar, dar a fost modul meu. Doar amintiți-vă că sunteți atât de speciali și nu trebuie să urmați tradiții dacă nu doriți. Ziua nunții noastre este despre voi și persoana pe care o iubiți și fiecare moment trebuie să se simtă potrivit pentru voi. Mulțumesc harpistei uimitoare @Amie True Music ♬ Arrival of the Birds (From “The Crimson Wing Mystery of the Flamingos”) – The City of Prague Philharmonic Orchestra
„M-am simțit ca o prințesă”
„Am crezut că a fi o mireasă oarbă va fi supărător, dar m-am simțit ca o prințesă și am trăit o zi excepțională. Sper că îi inspir pe alți oameni cu dizabilități să se scuture de prejudecăți”, a declarat Lucy pentru Mirror.
Pe parcursul petrecerii de la salonul de lux Kev Gardens, invitații și-au dezlegat ochii pentru a putea vedea meniul.
„Eram tristă la gândul că prietenii și familia mea vor zâmbi și nu voi putea vedea fețele lor fericite, dar nimic din toate acestea nu a mai avut importanță. A fost un moment în care m-am putut accepta cu adevarat pentru ceea ce sunt”, a mai adăugat Lucy.
„Când m-a cerut în căsătorie acum cinci ani, eram în Tenerife. M-a dus la plaja privată a hotelului nostru, pentru că nisipul acolo strălucea și el știa că încă mai văd sclipiciul în acel moment. A fost minunat”, a concluzionat Lucy Edwards.
Lucy Edwards:
