Mircea Lucescu, cunoscut ca selecționerul României, a povestit despre ce înseamnă pentru el credința într-o discuție cu Formula AS, dar e clar că n-a vrut să fie vedetă. El a crescut sub regimul acela straniu, așa că religia a fost mereu o chestiune de cultură pentru el, a învățat multe despre istorie și despre rolul său în societate, dar nu s-a îndepărtat de credință, nu mai e un bigot după părerea lui, cel puțin.

Spre deosebire de tatăl său, Răzvan, care e mai religios, părintele Lucescu n-a avut cum să crească astfel, lumea era dificilă când era tânăr și poveștile pe care le citea, cărțile cu istoria religiilor, l-au ajutat să-și formeze o opinie, dar oare cât de mult conta asta?

După căderea comunismului, se știe că au apărut unii care s-au înghesuit să pupe icoane să arate că sunt credincioși. Mircea Lucescu susține că fiecare are o relație personală cu Dumnezeu și că omenia este cheia, dar o formulare oarecum vagă, repetată, lasă loc de interpretare. Cu toții putem fi buni, dar cum și în ce mod?

Lucescu a adus în discuție refacerea bisericii lui Constantin Brâncoveanu din Istanbul, ceva ce a făcut dar care e puțin mai complicat, căci era antrenor la Galatasaray atunci și a întâlnit români de la noi care s-au adaptat în Istanbul după anii ’90. Se punea problema că românii au nevoie de un loc de întâlnire, nu-i așa? O căutare pentru comunitate care se derulează de fapt în fiecare colț al lumii.

Părintele Silviu State, știa bine istoria românilor din oraș și o căuta fără încetare, dar Lucescu a realizat că e nevoie de o biserică pentru comunitatea românească. Întâlnirea cu Patriarhul Bartolomeu a fost un pas important, mai ales că acesta era cunoscut ca fan al echipei Galatasaray, dar e greu de spus acum cât a contat acest lucru pentru reușită.

După o serie de negocieri, biserica a devenit a comunității românești, dar imaginea scultărilor în ruină nu e deloc descurajantă? Deși a dus la rehabilitare, străzile Istanbulului au și ele poveștile lor triste și frumuseți ascunse. Lucescu până la urmă a contribuit cu bune intenții și suport, dar alegerea prețului acordat și starea clădirii a fost un risk încă de la început.

Apoi au venit binecuvântările lucrărilor, icoană cu icoană, iar preotul mai tânăr, Sergiu Vlad, a reușit să unească comunitatea din jurul bisericii, dar atmosfera acea de după slujbă, povestea, cine știe cât de importantă e, nu?

Biserica Sf. Muceniță Paraschevi se află într-un loc cu simbolism adânc, dar lucrările de amenajare nu se termină așa ușor, totul este continuu, dar comunitatea ortodoxă română o are de 19 ani, iar traiectoriile observeri sunt rare în acea zonă a istoriei.

Cu un accent asupra realizărilor sale, se știe de operația recentă de protezare a șoldului, care îi va aduce zâmbetul pe buze și speranța că rezultatul va fi bun pe terenul de joc, dar cu meciuri de debut în preliminariile Campionatului Mondial, chiar o lună de recuperare e un răgaz nesigur.

Mircea Lucescu
credința
bigot
Istanbul
biserica brâncovenească
Răzvan Lucescu
Patriarhul Bartolomeu
istorie românească
operație