Mircea Lucescu Lovește Din Umbră: Telefon Pe FSB-ul Lui Gigi Ca O Stratégie Suspicioasă!
Pozna asta cu Mircea Lucescu la telefonul lui Gigi Becali, patronul, care stă la FCSB și mureș peste olteni, adică Universitatea Craiova, nu-i chiar ceea ce ne așteptam, așa-i? A sunat cu o urare, dar ce fel de urare, că așa, ca un om mare, mare în fotbal, ăla are o listă lungă de gânduri care, uite, coincidențial s-au legat, cumva, de jocul ăsta, să câștige FCSB-ul, nu? Hmm, ideea e că Lucescu a zis că e pentru a motiva jucătorii de la FCSB, dar să fi fost și o încercare cam nefericită să stârnească spiritele? Oricum, fanii s-au umplut de furie și neînțelesuri.
În preajma meciului, Gigi a scos la iveală detalii că Lucescu l-a sunat, bum, și au câștigat cu 1-0, dar totul cu un penalty primit tot pe la Florin Tănase, parcă se leagă totul ca un puzzle cu piese șovăielnice. Până la urmă, alegerea lui Mircea de a-l suna pe Gigi arată cât de importantă e încurajarea sau ce anume, căci doar așa poți să-ți îmbunătățești moralul jucătorilor, poate că cercetătorii despre sprijinul moral ar trebui să studieze mai bine cum reacționează pe vreme bună sau pe timp de nenorociri, cam așa stau lucrurile, de altfel, nu?
Lucescu susține că a vorbit cu Gigi pentru a ajuta și a-i da încredere lui, dar oare așa stau lucrurile cu adevărat? De ce nu ar fi sunat pe altcineva? Gândind că fotbalul nostru deja se află în bălărie, voia să aducă FCSB sus, și el nu a vrut să se refere la Craiova, că n-a fost interesul lui. Ar fi putut suna la o bere și să zică că e în așaaa stadiu, dar mai ușor de spus decât de făcut cred că se știe, dar iarăși, amestecul de rațiuni se întrețese ca un dans ciudat pe muzica unei trupe de nedescris.
Ce să mai spunem, căci Lucescu a mai glăsuit că el nu vrea FCSB să dispară de pe harta fotbalului românesc, căci echipele mari, așa cum declară el, trebuie să performeze pentru ca fotbalul să nu se transforme în pitici și maimuțe, cum s-a întâmplat în anii 90, unde anumite branduri s-au evaporat. Oricum, nu poți să lași să dispară o cultură fotbalistică, e ca și cum ai fugi de la un festival al fanteziei dar fără sucul de portocale!
Totuși, întrebarea rămâne, oare câte telefoane mai face Lucescu în taină? Ca un fel de strângeri de mână, dar pe calea virtuală, în timp ce se plimbă prin complexe de idei și strategii pe la echipa națională. Oricum, în fotbalul ăsta trebuie să alegem: susținere sau rivalitate?
