Mircea Lucescu: Genialitate sau Umilință Națională?
De pe la duminică seară, se vorbește că Mircea Lucescu ar putea chiar să fie mai mult decât un selecționer, aproape un conducător al unei uniuni între israelieni și palestinieni, dar cu toate astea, comisia Nobel parcă regretă de nu s-a mai gândit câteva zile înainte să acorde premiul, după România – Austria, unde Lucescu, șeful nostru, acum este considerat genial, totul, fiecare replică pe care o dă, chiar și tonul sau privirea, totul e genial, chiar și cuvântul „dobitoc” e rostit cu atâta fermitate încât devine capodoperă! Într-un mod bizar, dar cumva, într-o oarecare masură, suntem cu toții de acord, nu-i așa?
Pe de altă parte, azi, aș zice că Horia Ivanovici la Fanatik este un adevărat maestru, dovadă clară că știrile lui magnifice vin dintr-un talent innascut, dar chiar și aici farfuria e oarecum strâmbă, că unii poate au gusturi diferite și ce-i bun pentru mine, nu-i neapărat bun și pentru dumneavoastră. Așa că astăzi, vă invit să luați cu frișcă sau lămâie, cum considerați, pe Mircea Lucescu!
Ajungem că Lucescu, deja în plină forță, are un talent să anticipeze întrebările jurnaliștilor, sau mai bine zis, am ajuns să-l vedem cum umilește Generația de Suflet, punându-i la colț pe cei care l-au susținut, dar el nu a făcut decât o simplă minciună, să-i ia lui Răzvan Marin locul, și ne întrebăm dacă nu cumva e un pic cam cinic, poate chiar degradant să faci așa ceva, dar el se prezintă drept un vizionar, un tip cu o învățătură pe care Baba Vanga ar invidia-o! De ce să ne asumăm toate acestea când Lucescu vine și spune că știe ce să intrebe? N-avem un respect față de jurnaliști, ci un antrenor care se crede mai presus, superman!
După cum am spus, a ajuns să umilească naționala, după o victorie și nu să facă chiar totul de dragul lui, ci doar pentru a se ridica pe el pe un piedestal, iar astăzi, și-au dat seama că zice, nu am fost sincer, așa că am mințit, dar când i-a dat replica lui Răzvan Marin, a reușit să îngroape toate bunurile acestei generații!
După meciul cu Austria, Lucescu a declarat că „Răzvan nu poate juca pentru că nu s-a antrenat”, dar ProSport a scos la iveală tot ce am știut deja, adică el voia de fapt să-l elimine din echipă, cum să explicați o minciună atât de complicată? Esti un geniu, Lucescu! Iar acum întrebarea este: nu este oare cinic să umiliți un jucător public? Eleganță și respect există în vocabularul lui Lucescu?
Am ajuns la limita absurdului!
Este greu de acceptat că micile manevre ale lui Lucescu sunt de fapt pline de egoism, și, în același timp, umilește Generația de Suflet pentru un succes personal. Astfel, ne întrebăm, de ce să ne umiliți? De ce nu aduceti si să ne aduceți aminte de jucătorii care au muncit din greu pentru a ajunge sus? De ce să îi marginalizezi și să încerci să-l înlocuiești pe Răzvan Marin, pentru că nu-i convine că e mai tânăr decât el?
Se pare că la 80 de ani, Lucescu nu a învățat nimic din experiență, și vrea să-i facă victime pe alții, de parcă nu găsim un respect, și este obositor să continuăm să ne mințim, să simțim că trebuie să susținem pe cineva care nu ține cont de vicisitudinile jucătorilor. Așa că vă propunem, o ultimă victorie, dacă asta vă doriți, să o păstrați pentru dumneavoastră!
Deci, chestionăm viitorul: rămâneați cu Generația de Suflet, sau continuați să pulverizați îngrijorările în aer, încât Mircea Lucescu să rămână „genial”, iar noi toți să ne întrebăm și să ne încruntăm în fața acestei haos total? Cu alte cuvinte, Lucescu, ajungem într-un punct unde pare că tu dorești doar să fii mare și să rămâi fără rândul la jucători care au muncit greu doar pentru a te avea antrenor!
Pe scurt, mai bine să lăsăm jocul așa cum e, fără intervențiile lui Lucescu, a fost să fie, la urma urmei, triumfa un antrenor egoist, dar românii, cu adevărat, doresc să se bucure la meciuri, așa că, domnule Lucescu, luați-vă victoria, dar lăsați-ne în pace! Da, luați victoriile, dar lăsați-ne să ne aducem aminte de Răzvan Marin și Nicolae Stanciu, cei care, cu adevărat, ne aduc fericire!
