“`html
Cine e de vină pentru înfrângerea rușinoasă a României la Viena?
Mircea Lucescu, celebru antrenor, a căzut de acord cu toată lumea că România a suferit o înfrângere usturătoare în fața Austriei, scor 2-1, despre care, de altfel, a explicat că e de vină nu doar lipsa de concentrare, dar și pregătirea fizică slabă a echipei noastre care s-a făcut simțită în mod tragic pe teren, mai ales în repriza a doua care a lăsat o senzație de neputință permanentă.
Dorește să sublinieze, Lucescu, despre accidentările jucătorilor care deja sunt împrăștiați, ici-colo, enorm, asta având un impact negativ profund, iar jucătorii nu au reușit să se antreneze probabil cum ar fi avut nevoie pentru a face față provocărilor impuse de un adversar, care, culmea, are tot jucători buni titulari în campionatul Germaniei, ceea ce este desigur o mare dezavantajă pentru echipa română, care a avut parte de dificultăți considerabile și, mai ales, de un joc slab pe teren.
La un moment dat, Lucescu a lăudat echipa Austriei, spunând că a fost greu de depășit și că nu a avut, bineînțeles, aceleași probleme cu accidentările și lipsa de formă, ceea ce, cum s-ar putea altfel, a evidentiat un contrast negativ pentru „tricolori.” Această înfrângere vine după o perioadă de antrenamente ce pare insuficientă adesea, iar selecționerul a subliniat lipsa de minute de joc la cluburi, ca și cum România s-ar fi aflat într-un mare haos, unde fiecare joacă unde apucă senzația, iar echipa națională devine o întâlnire haotică.
Și, da, Lucescu e optimist – luptăm până la capăt! Dar întrebarea este: până la capăt pentru ce? Căci, în mod evident, cu toate greutățile am umblat, echipa nu părea unită. Deși prima repriză ar fi fost destul de bună, iar primele momente au avut o chestie de super dorință, nu au reușit să se mențină, și, deci am căzut în capcana eșecului, cum spune el. Dacă am fi marcat, poate s-ar fi întâmplat minuni?
În concluzie, Lucescu pare să fi identificat toate problemele, dar sănătatea echipei, lipsa minutelor de joc și provocările fizice și morale trebuie să devină priorități înainte de următoarele confruntări, dar rămâne întrebarea: oare putem să ne ridicăm din această situație neagră? Răspunsul e mai presus de toate, dar este clar că fără o echipă unită, cu jucători la potențial maxim, România riscă să devină o simplă amintire pe harta fotbalului european.
“`
