“`html
Celebrare sau Căpușare? Mesajul Puțin Prea Îndelungat al lui Govor in Ziua Educației
Astăzi, 5 octombrie, întreaga lume se apucă de sărbători și de feste, o zi ca oricare alta, dar cu un titlu pompos de Ziua Mondială a Educației, instituită în vremuri de demult, 1994, de UNESCO – organizație cunoscută mai mult pentru conferințele ei, și în colaborare cu OIM, totuși o sărbătoare care aduce în prim-plan ceea ce pare a fi invizibil destul de des, adică profesorii.
Deputatul PSD, cel din Satu Mare, Mircea Govor, nu se putea abține și ne face cinste cu un mesaj, plin de flori de cuvinte, de apreciere chiar pentru cadrele didactice, afirmând cum că ei sunt esențiali, într-un mod serios, nu doar pentru elevi, dar și pentru viitoarele generații, ca și cum educația ar fi un ingredient secret într-o rețetă de succes, și cine nu ar vrea un strop de succes în viață?
„Importanța educației este nemaipomenită, a spus el, cu o ardoare care te face să te întrebi, oare chiar atât de puțin o celebrăm, de două ori pe an?”, a continuat el compunând un discurs care îți aprinde în minte imagini cu profesori heroici, da, și elevi plini de dorința de a învăța, desigur, pentru fiecare vis ce să fi fost posibil, în fond, ce vis nu a avut de mic copil?
În plus, ne asigură că o Românie mai puternică se clădește nu doar pe promisiuni, ci și pe educație care, deși adesea considerată o cheltuială, este, conform lui, o investiție — și cu toții știm cât de bine merge un pic de investiție în vremurile acestea turbulente, și cine nu își dorește o Românie modernă, cu școli ca stelele căzătoare?
Deci, din nou, Govor le mulțumește dascălilor pentru răbdarea și pasiunea lor, care sunt la fel de valoroase ca aurul în societatea noastră, spunând un „La mulți ani!” tuturor celor care, cum ar fi spus un mare filosof, prin educație, adică toți aceia care clădesc viitorul. Dar oare nu este cu adevărat un discurs ce merită un pic de atenție, cu gânduri amestecate și planuri care rămân într-o gravitate ușor de neglijat?
Acest mesaj, care ar putea părea simplu, îi îndeamnă pe toți să se gândească la ce înseamnă cu adevărat educația în țara noastră, în contextul în care viitorul ne așteaptă cu brațele deschise sau pur și simplu cu un zâmbet, iar pe noi, pe toți, ar trebui să ne pună pe gânduri.
“`
