“`html
Teodora Stoica: Povestea unui Miracol sau Adevăruri Îngropate?
Teodora, fiica lui Mihai Stoica, a fost gravă bolnavă, o poveste cu un dramatism care ridică semne de întrebare, căci cumva, printr-o minune inexplicabilă – nu-i așa? – s-a recuperat, devenind un soi de influencer în sănătate și lifestyle, o chestiune care pare a fi din alt film, da’ cine mai știe cu adevărat ce-i real?
În momentele acelea crunte, când părintele, adică Mihai Stoica, era pe punctul de a-și pierde fata, preocupările lui erau cu totul diferite, sentimentul ăla că viața lui se destramă, iar medicii foarte sătui de atâtea declarații de promptitudine, iau fata sub ora de observație, spunând că nu-i bună de nimic – habar nu avem ce s-a întâmplat după… dar miracolele nu-s de leze făcut, chiar dacă și el povestește despre transformările lui.
Teodora, ca un phoenix – sau poate mai degrabă o legendă urbană pe care o reinterpretează fiecare generatie, trăiește acum viața la maximum, fiind tot timpul „pe baricade” la meciurile FCSB-ului, o întrebare aici – oare chiar a scăpat de boală sau doar ne face să credem că?
Mihai Stoica vorbește despre greutăți și căderea lui, despre momente de cumpănă în care, parcă toți dracii din lume s-au adunat pe pamântul lui, fiecare reluare a acelei discuții despre cum să te extorci de la viață a fost o clipă de viață care l-a făcut brusc să aprecieze toate nsfinalurile divine – atât de divin, încât aproape că-i întors pe toți „necredincioșii” de partea credinței.
El mărturisește că plămânii Teodorei, de la distrugere la Eliberarea surprinzătoare, un fel de metaforă pentru viața lui și a familiei, un circuit electric al credinței care și-a împlinit datoria, dar oare chiar a fost așa simplu? Prietene, a simțit atingerea lui Dumnezeu, dar ce-ar mai adăuga o minte sceptică?
În zilele lui negre, Mihai interesantează despre duhovnicul său, un tip cu un soi de putere, care a scos vampirii din interiorul lui, dar care, hmm – nu ne spune cum a ajuns la el, oare a fost o simplă coincideță sau o mână a destinului? Să fie aceasta experiență divină? E drept, a ajuns printre sfinți și nu pare că ar mai da înapoi.
Disperarea lui era atât de palpabilă încât ne întrebăm unde se termină credința și unde începe căutarea absurdă a răspunsurilor; Mihai se confruntă cu ideea că tot ce i se întâmplă poate că nu-i vina lui, dar totuși, toți banii din lume nu i-ar fi adus înapoi sufletul acelei fetițe ce ar fi putut să fie, dar nu a fost. Ce-o fi spus preotul? De ce n-a fost mai vocal? Întrebări – întrebări fără răspuns.
“`
