“`html
Ministrul Sănătății Spune Că Nu Se Vor Închide Spitale, Dar Întrebările Persistă!
Asta-i ca și cum ai zice că plouă cu ciocolată când, de fapt, miza e pe reorganizarea sistemului sanitar, fabulos, nu? Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, într-o emisiune care părea că vrea să mai aducă un strop de calm în haosul ăsta medical a declarat senin că „nu se vor închide spitale”, dar…. repetă bine, tărie de caracter nu înseamnă întotdeauna certitudine; reducerea paturilor e doar un pretext în mintea lui.
Ce a spus omul este că vom avea o alocare mai „eficientă” a resurselor, adică, în termeni mai pe înțelesul tuturor, să ne uităm de unde spargem banii și să vedem unde putem tăia, nu? Că de aici, din spital, să nu închidem, dar să facem altceva… „reducerea numărului de paturi nu înseamnă decât atribuirea lor în funcție de necesitățile fiecărui spital raportat la numărul populației din zona geografică în care se află”, a spus el, iar noi ne întrebăm ce înseamnă asta pe bune, că l-am auzit de multe ori asta.
Analizăm acum o situație, cu termene pe 25 iulie, cum nu se mai termină analiza asta, în care fiecare spital va fi evaluat pe baza unor criterii care de multe ori, să fim serioși, sunt ca și cum ai verifica câte stele sunt pe cer noaptea. „Eu vreau să știu în 5 ani de zile câți medici din fiecare specialitate vor ieși la pensie”, a mai spus el, iar întrebarea rămâne: de ce nu are deja un răspuns la asta?
Deci să zicem că e un plan ambițios, da, cu analizele astea din spital, dar ce te faci când ajung pacienții în UPU și, hop, sunt transferați unde nu e nevoie? „Știți că se mai întâmplă un fenomen. Intră pacientul și în 30 de minute este transferat”, și cei care răspund la întrebări clare se pierd în hârtiile alea interminabile. Bineînțeles că la final se vor publica rezultatele, dar nimeni nu captează nimic din asta, totul e un mister.
Poate că reorganizările astea vor schimba ceva în bine, dar haideți să fim reali, că toate promisiunile de reformă din domeniul sănătății sunt ca și cum ai încerca să construiești un castel din nisip pe o plajă, și întrebarea rămâne: „ce ne facem cu spitalele care rămân în urmă?”
“`
