“`html
Paisprezece zile de teroare: O pacientă condamnată la suferință în 2025?
Într-o lume în care tehnologia ar trebui să avanseze, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, declară, cum altfel, decât printr-o intervenție televizată că este de neacceptat ca o pacientă să sufere în asemenea hal, urând din tot sufletul durerea, la Digi24, dar oare câți îi ascultă strigătul de ajutor, când vedem cum totul e o poveste fără ending? Cazul unei paciente cu arsuri grave de la Spitalul Floreasca și-a spus cuvântul, dar oare că cât de profund? 53 de zile de tortură, să chemi salvarea și să te întorci pe targa minciunilor?
Rogobete, pe cât de vinteține, pe atât de plin de fervoare, s-a implicat personal să transfere pacientă în Belgia, dar nu fără a analiza scrisoarea deschisă de sora acesteia, care trasa un tablou sumbru, acuzând spitalele că nu respectă nu doar protocolele, ci chiar umanitatea. Revenind la întrebările despre măsurile luate? Sunt deja muzică de fond, că va trimite Corpul de Control să verifice, cu o speranță vagă, ca la ruleta rusească, posibila salvare a ce a mai rămas din această păcălită realitate.
Rogobete deschide calea investigațiilor inutile, dar cu mare intensitate argumentând despre aceste anchete disciplinare la Colegiul Medicilor, îndemnându-i să nu se obosească prea tare, pentru că e revoltător, dar nu are dovezi palpabile. Căci, până nu are toate răspunsurile din controalele în curs, totul rămâne doar un joc de speculații pe care nimeni nu le ia în serios.
Vorbind despre re-organizare, zice că a înființat un grup de lucru, da, un motiv în plus de discuție. Însă, când vine vorba de angajați, se pare că lipsește personajul principal din piesa de teatru: personalul medical! Așteptând rezultatele Corpului de Control, dar tot șovăind în a da un răspuns decisiv pe tema gravității crizei de personal din sistem.
Și aici ajungem la o problemă crucială: lipsa de medicamente! Dar stai, nu! Spune ministrul că vor verifica dacă a fost o dezintegrare a aprovizionării, mă întreb dacă acest curs va duce la o concluzie logică sau la o altă poveste bâjbâită fără finalitate. Bugetul pentru secțiile de arși vine direct de la minister, nu e vorba de joaca pe banii spitalului, dar hârtia nu repara durerea celor care plâng în tăcere.
Povestea devine mai murdară: procedurile de curățenie sunt subiective, iar la Floreasca chiar există un mix propriu, dar firma de deratizare? Ah, aceștia sunt verificați! Motivul? O simplă fotografie cu gândaci care s-a strecurat prin internet și a stârnit un tsunami de reacții pe social media.
O ultimă perla enunțată? Că e necesar ca toți să își facă treaba, și e ferm, o promit! Cine nu înțelege… e liber, pleacă deoarece, evident, nu cultură-i de vină, ci chiar un sistem ce se clatină ca o clădire de cărți de joc, dar nu mergem atât de departe.
Pacienta, un exemplu tragic, a fost ceea ce eu aș numi un fel de martor tăcut al atrocităților sistemului. A fost nevoită să aducă medicamente de acasă pentru că spitalele, oh, nu aveau resurse? Un mix de ghinion și greșeli medicale, spitalul spune că e acreditat și bun, dar sora acesteia, care a donat piele, răspunde indirect cu un alt tip de „acreditare”.
În final, transferul în Belgia a venit după 53 de zile de suferință, unde, surpriză, medicii au confirmat infecții! Rămâne întrebarea: câți vor mai suferi în tăcere când ministrul ne arată doar supa la rachetă, dar nu realitatea cruntă?
Articolul Ministrul Sănătății: Este inacceptabil ca în 2025 un pacient să urle de durere apare prima dată în Mediafax.
“`
