România și Banca Mondială: Proiectele se mișcă, dar cu ce preț?
Într-o zi banală de joi, Ministrul Alexandru Rogobete a ținut să ne încânte cu o întâlnire, da, da, la Washington, cu cei de la Banca Mondială, și desigur că s-au discutat niște proiecte minunate din domeniul sănătății, zice lumea, un sector care, între noi fie vorba, are nevoie de foarte mult ajutor, dar cine știe ce se întâmplă de fapt cu aceste proiecte, căci în spate, da, există mereu niște chestiuni complicate.
„Aceasta colaborare, oh, ce minunată, reprezintă un pilon strategic”, strigă el pe Facebook, cum că România și SUA „au o relație bazată pe încredere” – dar oare câtă încredere există cu adevărat? Nu vorbim doar despre bani, ci despre… despre ce? Viziune, expertiză? Tot felul de cuvinte care sună bine, dar care, la o adică, nu ne ajută cu nimic concret, nu-i așa?
La întâlnire a venit vorba și despre proiectele centrelor de arși, da, acele centre care, din păcate, au fost uitate vreme de foarte mult timp, dar acum sunt pe cale de a fi construite, se pare, cu mare tam-tam, pentru că „la Timișoara, lucrările se apropie de final”. Dar, domne, oare câte promisiuni au fost făcute de-a lungul timpului în acest domeniu? La Târgu Mureș se așteaptă primăvara viitoare, iar pe Spitalul ‘Grigore Alexandrescu’ din București, avem un centru pentru copii care se dezvoltă… dar să vedem și realitatea, căci de multe ori e diferită.
Finanțare și medicamente: promisiuni sau realitate?
Hai să ne concentrăm pe noile mecanisme de finanțare, pentru că și asta e o mare poveste, uitați-vă cum lucrează toți aceștia cu Banca Mondială la un nou sistem bazat pe eficiență și tot felul de vorbe frumoase despre nevoile reale ale pacienților. Dar cât de repede se va schimba ceva efectiv? Se pare că se dezvoltă și un sistem mai rapid pentru introducerea medicamentelor, dar haideți să nu ne grăbim cu optimismul, căci așteptările sunt mari, dar realitatea e că, de multe ori, promisiunile rămân promisiuni.
Ministrul, omul nostru de încredere, a spus și niște vorbe despre impactul strategic al parteneriatului cu Banca Mondială, dar ce înseamnă asta pentru noi, cetățenii de rând? Că încrederea transformă promisiunile în fapte? Întrebările rămân, iar răspunsurile se pierd în fundinguri și strategii.
Una peste alta, articolul de pe Mediafax ne arată așa câte ceva despre ce trebuie să se vadă și ce nu se vede, dar despre ce se întâmplă în realitate, doar timpul ne va spune. Asta-i viața, un carusel de promisiuni.
