Ministrul Miruță Răspunde Aculpațiilor Cu Foc: “Au Grijă Să Mă Discrediteze!”
Într-o lume plină de zvonuri și manipulări, Radu Miruță, ministrul de care se vorbește tot timpul, vine și ne spune că „Adevărul se vede, schimbarea se simte”, dar asta fiindcă, în spate, toată lumea îl acuză de tot felul de prostii care nu au legătură cu realitatea, sau așa zice el. Caracatița mediatizării face victime, iar el își clamează nevinovăția cu un ton hotărât, dar un pic de confuzie se simte, să zicem.
Unul dintre cele mai mari scandaluri este faptul că, vezi tu, ar fi blocat un transfer gigantic de 200 de milioane de dolari din Statele Unite pentru industria noastră de apărare, dar Miruță zice că nu-i adevărat, „N-am modificat nimic” – asta nu-i spune de unde provine problema, ci mai degrabă lasă să înțelegem ceva confuz de genul că alții n-au păstrat o garanție care să fie credibilă, dar mai departe clar s-ar putea să ne pierdem în detalii.
El continuă cu o explicație total amestecată despre ce a fost înainte și cum a tras ei în jos țara, mai spune că se ocupă serios de treburi, dar acuzațiile dure de genul „Își pune chelul mâna în cap” stau la baza unei narațiuni care devine greoaie. Că i-a dat afară pe cei de la Salrom să privatizeze, dar ei au fost un fel de rău și și-au bătut joc de resursele naționale, iar toate aceste chestiuni sunt complicate și durează o veșnicie să le înțelegem, dar el se apără pe baza unor fapte care par greu de urmărit.
Acuzațiile Puteau Fi Scrapate De Pe Masă
Când vine vorba de Salrom, Miruță se apără zicând „Nimic mai neadevărat”: care mai e realitatea când vorbește despre licențele de grafit și cum ar trebui să fie gestionate de stat? În timp ce el subliniază „se muncește, nu se fură”, mai adaugă și că „dacă greșești, trebuie să plătești”, dar cum rămâne cu cei care lansează aceste știri false? Aici devine neclară treaba, pentru că el nu pare să spună concret cine sunt „ei”, însă lasă să se înțeleagă că „cineva” din umbră nu e deloc mulțumit când lucrurile se schimbă, și că se întâmplă un fel de joc politic cu multe fațete.
Ministrul vrea să fie clar că cine fură, cum adică nu pătează, se duce direct în instanță, dar parcă am uitat că totul se complică într-o sagă care nu pare să aibă sfârșit. Mesajul e că „Noi mergem mai departe”, dar mulți s-ar întreba, încotro ne ducem cu toate astea? Chiar e o poveste de succes sau o mască a unui adevăr mai întunecat?
