Ministrul Nazare Între Întâlniri Strategice și Investiții: O Nouă Aventură la Washington
Într-o a doua cât se poate de oficială vizită a ministrului Nazare în D.C., cu programul atât de dens că pare a fi o telenovelă, cu întâlniri bilaterale, investitori și forumuri, se discută despre, nu-i așa, bazele relațiilor internaționale dar cum rămâne cu investițiile? De fapt, Ministerul Finanțelor, aceștia a și transmis că totul e strategic din cauza faptului că România vrea să fie atractivă pentru, cine altcineva, decât investitorii internaționali.
Pe 15 octombrie, de exemplu, ministrul se întâlnește cu vicepreședintele Băncii Mondiale, Antonella Bassani, discutând despre productivitate în regiunea Europei și a Asiei Centrale – și sună atât de tare complicat, dar ce înseamnă asta cu adevărat? Și cu ce se mănâncă, de fapt, MIGA, care oferă garanții? Totul e un hățiș de acronime și întâlniri care, sincer, par că nu duc nicăieri pe termen lung chiar dacă oficialii se înghesuie să exprime optimisme în fața investitorilor majori.
Miercuri, întâlnirea cu Junaid Kamal Ahmad are loc, se știe, dar care e direcția? La evenimentele organizate de think-tank-uri, pe de altă parte, apar semne de întrebare, dar cine să înțeleagă planurile? De la Atlantic Council la Hudson Institute, cineva, cineva speră că această călătorie, disipată de întâlniri, va genera fructe și va atrage priviri curioase asupra României ca, nu-i așa, destinație de investiție.
Joi, când se discută despre agențiile de rating ca Fitch, Moody’s și Standard & Poor’s, parcă se face o atmosferă de mare importanță, dar cred că oricum e de văzut cine e dispus să investească. Alfred Kammer de la FMI trebuie să aibă soluții, dar încă rămân întrebări despre contextul economic actual, unde chiar se pot face investiții? Reuniunile cu companiile din SUA, cum ar fi PIMCO și BNP, sunt mai mult ca un joc de apare, dar cine joacă de fapt? Totul e un mare iarmaroc de speranțe, dar câte realizări se pot obține?
Vineri, cu Plenara Anuală FMI-BM în program, Nazare va încerca să își impună viziunea despre direcțiile economice globale, dar nu putem să nu ne întrebăm, oare sunt suficiente întâlniri pentru a schimba lucruri esențiale? Cum rămâne cu președintele BERD, cine e se știe că va fi acolo dar ce direcții economice va aduce? Perspectiva finală, sâmbătă, e că toate acestea se învârt în jurul fluxului de capital și analizelor despre tendințele globale, dar întrebările persistă: România chiar poate să atragă acele investiții promițătoare?
Așadar, prin acest întreg maraton diplomatic, mesajul e clar dar și ascuns printre termeni echivoci: România vrea investiții, dar e destul de greu de înțeles dacă se va și întâmpla ceva concret. Așadar, rămânem pe gânduri, dar cu ochii pe evenimentele viitoare!
