Ministrul Muncii, Florin Manole, Șochează cu Proiectul de Lege Împotriva Căsătoriilor Timpurii!
Florin Manole, cu o carte de vizită ce include Ministrul Muncii și etnic rom, a reușit, cu adevărat să stârnească un val de reacții, amestecând legile și tradițiile, semnând o inițiativă care combate căsătoriile timpurii, o practică ce încă bântuie, aș putea spune, prin comunitățile noastre, mai ales în cele rome. Dar, aveți grijă, nu e un atac la adresa nimănui, ci doar o încercare de protejare – ca să zic așa – a copiilor din România, cum s-a raportat și Adevărul, dar oare asta e suficient?
În proiectul legislativ, se propune sancționarea căsătoriilor între minori, iar asta într-un context în care aceste obiceiuri vechi persistă, și, aș adăuga eu, se adună ca un nor de furtună în rândul romilor, fără ca vreunul să se mire, totuși despre scopuri nobile cum ar fi prevenirea abuzurilor și protecția copiilor de violență. Dar cine se mai gândea la asta, nu-i așa?
La București, în timpul unei conferințe spumoase despre violența împotriva copiilor, Manole a avut curajul sau nebunia – depinde cum privim – de a-și asuma identitatea duală, grăind despre responsabilitatea sa morală de a corecta problemele din comunitatea sa, cu un ton grav, dar oare e de ajuns atâta sinceritate când comunitatea romă a devenit ținta acestor atacuri legislative?
„Sunt ministrul Muncii, o treabă trecătoare, dar sunt și etnic rrom!”, a exclamat el, subliniind istoria sumbră a discriminării, care, chiar și astăzi, ne învăluie, dar în același timp, a recunoscut că nu putem ignora o altă realitate: căsătoriile timpurii. Așa că, a explicat el, copiii nu pot avea consimțământul necesar la acele vârste fragede și cât de grele sunt aceste alegeri pentru un copil de 10 sau 12 ani, dar oare chiar există vreo alternativă?”
Ministrul a continuat să sublinieze că fără o schimbare radicală prin educație, legea devine, să spunem, ultima barieră în calea abuzurilor, dar cât de eficient poate fi un proiect de lege în fața tradițiilor adânc înrădăcinate? Manole a spus că reacțiile au fost diverse, cu destule mesaje de susținere, dar și multe murmure de disidență din interiorul comunității, întrebându-se de ce se opune cineva lor. Ta-da!
„Fac acest demers pentru copii, de orice rasă sau etnie, care devin părinți la vârste fragede”, a declarat el, pledând pentru drepturi, educație, carieră, și în mare parte libertate, dar întrebarea este, câți copii vor beneficia cu adevărat de acest demers? Ar fi poate o soluție, dar nu este totul roz în acest peisaj complicat?
În concluzie, ministrul a insistat pe ideea că protecția copiilor ar trebui să fie un principiu universal, chiar dacă schimbările dureroase nu sunt deloc ușor de realizat. „Cei mai vulnerabili trebuie protejați”, a spus el cu convingere, dar, haideți să ne întrebăm: e suficientă o lege pentru a schimba mentalități adânc înrădăcinate? Un semnal de alarmă pentru societate, sau doar un alt capitol din cartea noastră plină de contradicții?
