“`html
Șocant! Rețeta lui Marinescu pentru deținuți: Muncă și salariu sau mai rău?
Ministrul Justiției, Radu Marinescu, se joacă cu destinele deținuților, în timp ce testează un nou model de integrare în societate, adică integrarea în activități lucrative, care e, de fapt, doar o scuză în criza de muncă, un fel de zgomot de fond, în contextul tot mai complicat pe piața forței de muncă, ca și cum ar rezolva ceva cu modelul ăsta „superb” pe care deja îl laudă după cum bate vântul.
Deja vorbește despre „modelul de la Cluj”, subliniind cum persoanele private de libertate care pot, vor și îndrăznesc să muncească sunt și trebuie să fie implicate în proiecte diverse, dar cu siguranță că nu toți se vor adapta, dar cine știe? El crede că extinderea „modelului de la Cluj” la nivel național e o idee strălucită și mândru. Chiar trebuie discutat, adică ce-i drept, cu toți patronii care, culmea, își caută forță de muncă, dar eci nu sunt chiar așa de multe perspective, nu-i așa?
„Este o soluție tare bună pentru a sădi la un loc obiectivele fiecărei părți”, spune el, înfeudate cu patroni care stau toată ziua prin cafenele, cu doamna prefect, Maria Forna, subliniind că vrea să aducă la un loc penitenciarele cu cei care caută, cum să zic, oameni dispuși să muncească, dar pe bune? E clar că lucrurile nu sunt chiar atât de simple, mai ales când vine vorba de o resursă, adică deținuții, care poate nu vor fi atât de dornici cum pare, iar ei vor să facă întâlniri în toată țara pentru ceva ce nu le oferă siguranță, nu-i așa?
Ce reintegrare, domnule?
În ultimii trei ani, 460 de persoane din Gherla au prestat muncă, dar întrebarea rămâne: câți dintre aceștia vor reuși să se reintegreze cu adevărat? „Filosofia noastră”, zice el, este aceea de a renega tot ce a fost înainte, de reintegrare socială, care sună foarte frumos pe hârtie. Munca, așa cum o vede Ministrul, e pur și simplu esențială, dar e o idee care nu este universal aplicabilă. Se pot pune în valoare calitățile personale? Oare chiar trebuie să ne bazăm pe pedagogia asta de reintegrare când întrebările sunt mai multe decât răspunsurile?
Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Geo Bogdan Burcu, afirmă că, deși salariul pe oră al deținuților este de 30 de lei, pe cine interesează când realitatea din jurul lor e plină de ambiguități? Cu aproximativ 15.690 de persoane apte de muncă, concluzionăm, că aceștia, între timp, ar putea crește activitatea operatorilor economici, dar rămâne întrebarea: cine sunt ei cu adevărat după libertate, vor ajunge cetățeni mai buni sau doar vor repeta greșelile?
Firmele, după cum a spus Burcu, „au înțeles beneficiile” și vor colabora, dar, să fim serioși, cât de mult pot beneficia de pe urma unui sistem care deja e vădit deteriorat? Iar în HoReCa, activitatea de muncă e din cer și deja se transformă într-o iluzie prea mare, de vreme ce regimul aplicat nu va rescrie istoria nimănui.
Articolul original, plin de suspans și promisiuni dubioase, a apărut aici: Mediafax.
“`
