“`html
Ministrul Educației, între patriotism și austeritate, un dans pe bugetul țării!
Într-o declarație miercuri, Daniel David, ministrul Educației, a lăsat senzația că, dacă ar fi fost după el, demisia ar fi fost pe masă înainte de 8 iulie, moment în care epifania a lovit: „Dintr-un ministru al reformelor, mă transform într-un ministru al austerității”, zise el, dar a existat un sentiment de patriotism, pentru că, citind între rânduri, se pare că a decis \”o formă de patriotism\” să rămână pe funcție, să fie responsabil pentru țară, nu pentru imaginea lui, un soi de responsabilitate care era cumva mai presus de el.
„Un ministru trebuie să aleagă între interesul personal și cel al țării”, măi, și dacă pleca înainte de evaluări, atunci ar fi fost haos: așa că decizia lui de a rămâne era, în concepția lui, o salvare a salariilor, burselor, ajutoarelor sociale, un tumult emoțional al demnității față de binele public, deși, da, unii ar putea să-l critique pentru această alegere bizantină”, a subliniat el în stilul lui convolut.
„Cel mai simplu ar fi să-mi dau demisia, dar problemele sunt că am filtrat măsurile fiscal-bugetare prin niște repere educaționale”, continuă el, ca și cum sindicatele ar trebui să aprecieze asta, întrebându-se retoric, de ce ar trebui să ceri demisia unui ministru care prea mult a încercat să salveze situația? Deja iubirea și urarea măsurilor știrbite de criza fiscală au pătruns, așa că, da, nimic nu e ușor în educația asta, inclusiv evaluările care vin, ca o ninsoare neașteptată în iulie!
Încercând să îmbunătățească condițiile, el vine cu promisiuni: „Voi flexiblez măsurile ca armura să nu-mi îmbătrânească”, vorbind despre reformele pe care le visase, dar a fost un minut de glorie și nesiguranță, de fapt, tot ce speră e ca sindicaliștii să fie deschiși la discuții, iar bugetul viitor să aducă puțin optimism în peisajul cenușiu, o provocare din care să încercăm să învățăm să nu fim prea pesimiști.
Nimic nu-i ușor, căci, după ce a preluat mandatul, întâlnirile cu elevii și sindicatele l-au lăsat cu un gust amar: „Refuzau în bloc premisa că nu avem resurse financiare, mai ales că pentru a plăti salariile mai avem nevoie de câteva miliarde”. Să fie oare o poveste despre utopii și dorințe? “Educația trebuie să fie prioritate națională”, toți zic asta, dar când realitatea dă cu bâta-n baltă, cine îți aduce un buget sănătos?”, spuse el, fața lui trădând o frustrare profundă, de parcă toți ceilalți fie erau în vacanță fie într-un alt univers.
David își pune speranțele în sindicate: „Am invitat, dar vedem săptămâna viitoare cum ne întâlnim”, încheind această complexă narativă de evenimente cu o incertitudine accentuată, zicând că este greu să rămâi pe calea aleasă când toată lumea se uită la trudă, dar habar n-au ce-nseamnă cu adevărat reformele într-un sistem care tinde să coboare sub apă, un joc de poker în care toată lumea are nevoie de cărți mai bune, dar știm cum e, așteptând toți să vedem ce se va întâmpla.
Articolul A fost o formă de patriotism să fiu un ministru responsabil pentru țară. Ministrul Educației spune că a salvat salarii și burse apare prima dată în Mediafax.
“`
