“`html
Scandalul Voucherele de Vacanță: Ministrul Economiei Dezinformează sau Ignoră Realitatea?
Asociația Națională a Agențiilor de Turism, cunoscută și ca ANAT, aruncă bomba și afirmă, într-un text plin de provizorat și ambiguitate, că ministrul Economiei, Radu Miruță, se află într-o gravă eroare percepută, uitând să înțeleagă viziuni esențiale ale economiei naționale, ceea ce, crunt spus, face că totul să se simtă ca un balet grotesc al neînțelegerilor, în care cifrele sunt folosite ca arme de atac, în loc de instrumente de progres.
„În doar trei săptămâni de mandat, domnia sa a reușit să rateze ocazia de a învăța și a-și forma viziuni coerente, avizate, eronate, și, bineînțeles, tranșante despre turismul românesc”, un amestec de paradoxuri extraordinare izbucnește din comunicatul de presă, care susține că prețurile sunt aiurea „prea mari”, voucherele sunt rele, iar marea majoritate a celor care lucrează în turism sunt, după cum se subliniază, niște „asistați” care trăiesc din subvenții, totul fiind acompaniat de un nefericit: „plătim articole” critice.
Alin Burcea, președintele ANAT, ripostează cu un maxima curiozitate, insistând că organizația lor nu „plătește articole” ci clar comunică public, onest, transparent și chiar documentat despre nevoile reale ale industriei, așa cum au făcut timp de 35 de ani, deci, cumva, se simte o ironie amară în spate: „nu cerem gratuități, ci un cadru predictibil”, subliniind și subliniind diferența între „realitatea economică” și „aparențele populiste” care par să domine pe scena publică.
Discutându-se despre beneficiile voucherele de vacanță, ANAT se lansează într-o expunere detaliată (dar haotică) argumentând că acestea contribuie la reducerea turismului „la negru”, căci, nimeni nu știa că peste 27.500 de unități de cazare clasificate sunt acum în România, o creștere colosală față de cele 6.000 din 2006, iar voucherele, se pare, fac minuni.
Pentru a adăuga un pic mai multă sare în rană, ANAT aduce în discuție un studiu care arată că fiecare leu cheltuit prin vouchere de vacanță ar genera o sumă nebunească de bani în comerț, HoReCa și alte sectoare, dar cumva cifra aceasta pare să rămână suspendată în aer, ca un balon gata să explodeze, într-o lume în care totul este despre prosperitate rapidă și extravagantă.
Și apoi, cum să nu te minunezi de efectele voucherele asupra veniturilor fiscale? Oare cât de „fabuloase” pot fi creșterile veniturilor din TVA și impozit pe profit, un principiu de bază care, se spune că, fără vouchere, românii ar renunța la vacanțele interne, alegând destinații externe ca niște aventurieri nedumeriți?
ANAT vorbește despre sprijinul acordat prin participarea la târgurile internaționale ca fiind vital, dar cum, totuși, se contrazice oarecum când afirmă că România riscă să piardă miliarde din venituri fiscale și, cu mii de locuri de muncă pierdute, așa că toată acest dramă economică pare să se desfășoare pe un fundal nesigur al politicilor guvernamentale, cu tăieri brutale și lipsă de viziune.
Dar domnul ministru, se știe el mai bine, ar trebui să se înconjoare cu specialiști, care să nu-i ofere pălăvrăgeală superficială, ci o imagine clară asupra realităților din industrie, în vreme ce ANAT insistă pe nevoia unui secretar de stat care să examineze problemele din turism, ca o punte de legătură între autorități și interlopii din privat care nu se mai satură de confuzia din strategia guvernamentală.
Fără o întâlnire urgentă, zice ANAT, cu toți actorii relevanți din turism, pentru a discuta despre viziuni pertinente și constructive, concluzile, fără îndoială, vor rămâne la fel de goale ca niște valuri spumegânde de pe malul mării.
“`
