“`html
Presiuni Politice În Umbra Salrom! Ce Se Ascunde Între Cifrele Economice?
Într-o declarație explozivă, ministrul Economiei, Radu Miruță, a ieșit pe calea atacului verbal când a afirmat că de când colaborează cu Salrom, a fost supus unor presiuni enorme ca să nu-și respecte promisiunile făcute în fața camerelor de luat vederi, un fel de „tacit” în mediul statal, ferit de ochii curioșilor care se întreabă cum și unde se duc banii publici, asta zicând el că a primit un telefon unde ca să nu perturbe „obișnuințele” din sistemul românesc, o adjuncție sibilină care sună ca o amenințare mai mult sau mai puțin voalată.
Ministrul, vorbind despre criteriile de performanță care, spunem noi, sunt cam aceleași în toate companiile de stat, a explicat că aceste criterii sunt atât de vag formulate încât nimeni nu știe exact ce trebuie să facă pentru a avea vreun rezultat fericit. De exemplu, în condițiile în care venitul profit este constant la aceeași linie subțire de susținere economică, sistemul consideră că ceva este bine realizat și dacă doar 75% din obiective, puse bineînțeles pe o scară care doar s-ar putea numi jignitoare pentru cineva cu adevărat dedicat, sunt îndeplinite, își mai păstrează scaunul, ce-i drept, destul de oscilant.
Ceea ce este cu adevărat fascinant este că nu există o metodă de îmbunătățire, oricărui manager incompetent uitându-se spre mediul privat pentru a-și îmbunătăți priceperea, ci mai degrabă, pe linia de rezistență din sistemul nostru, care în mod evident îi protejează pe cei care nu ar trebui să mai fie în funcții de conducere. E clar că aici e vorba de mult mai mult decât o simplă neînțelegere! El afirmă că orice contra-propoziție sau idee ar putea fi percepută ca o provocare la adresa unui sistem stricat, ceea ce ridică multe semne de întrebare.
Vorbind despre această echipă guvernamentală cu Nicușor Dan în frunte, Miruță își exprimă speranța că se va război cu aceste obiceiuri „jignitoare”, dar ce ne facem când ele sunt atât de adânc înrădăcinate? Cât poate duce un om înainte de a ceda acestei „presiuni” care nu este de loc o bătaie de joc, și nu-i puțin lucru ca într-o convorbire telefonică să se sugereze că e mai bine să nu te amesteci, având în vedere că „simt” că lucrurile devin din ce în ce mai tensionate!
Miruță, stingher, recunoaște că aceste trei săptămâni au fost ca o furtună într-un pahar cu apă în care a primit mesaje subliminale, direct sau indirect, pentru a-i oferi un gât de copil, metaforic vorbind, avertizându-l că „nu e bine”. Când va avea dovezile, adică ceva palpabil, el promite că va informa opinia publică și va aduce la lumină mizeria aceasta, dar întrebarea rămâne: e sistemul atât de puternic încât să-i facă pe toți să tacă, inclusiv pe cei bine intenționați?
Articolul original, care detaliază aceste afirmații incitante, poate fi găsit pe Mediafax.
“`
