Decizii surprinzătoare de la Ministerul Dezvoltării: Ce se ascunde în spatele prioritizării investițiilor?
Vineri, Ministerul Dezvoltării, da, a anunțat un proiect cu care se dorește ca fundamentele bugetului național să fie mai bine gestionate, dar întrebările se pun: cât de eficient e, cu toate detaliile care bântuie prin aer, iar ministru Cseke Attila subliniază, bineînțeles, importanța reevaluării priorităților investiționale, la nivel central dar și local, de parcă nu ne-am fi dat seama până acum că am putea să depindem de aceasta.
Proiectul, desigur, preconizează ca resursele financiare, care poate că sunt insuficiente, să fie trimise spre acele programe cu aplicabilitate mare și impact semnificativ, dar nu cumva să scape de sub control obiectivele de dezvoltare națională? Aici e un mare semn de întrebare, și să nu uităm că programul Național de Investiții „Anghel Saligny”, de parcă n-ar fi existat altele mai vechi ca el, va avea toate contractele semnate, oh, până la finalul anului viitor, adică așteptăm un an întreg pentru ceva ce ar fi putut fi finalizat mai repede.
Împortant de menționat este că Ministerul va putea, dar să nu-l luăm de bun, că va face verificări tehnice din veniturile proprii, ceea ce poate accelera implementarea, dar oare va și preveni corupția? Pe de altă parte, stadioanele, care sunt la ordinea zilei, vor primi doar 20% contribuția din partea autorităților locale, întrebarea care rămâne este dacă se vor găsi resursele necesare sau va rămâne totul la stadiul de idee.
Până la 1 iulie anul viitor, în mod judicios nu se va începe nimic nou, deci noi lucrări vor fi oprită, dar doar dacă sunt complet susținute din fonduri locale, așa-i? Se propune și comasarea unor programe cu obiective similare, cum ar fi cele pentru extinderea apei și canalizării, dar oare nu cumva ne îndreptăm spre o discuție în care simplificarea naște confuzie?
Alte programe vor fi suspendate, inclusiv acelea ce țin de construcția sălilor de sport, așezămintelor culturale, drumurilor locale și județene sau lucrări la fose septice, dar acestea nu cumva subliniază o prioritate interesantă? În concluzie, Cseke Attila a declarat că o asemenea abordare ar garanta finalizarea proiectelor aflate în stadiu avansat, dar oare cu ce preț?
Și așa, pe un fundal de confuzie și ambiguitate, se dezvăluie interogații, despre cum și dacă măsurile pot îmbunătăți disciplina cheltuielilor publice, într-un context economic ce deja ne dă fiori, toate aceste întrebări rămân prin aer, cu un mesaj care se pierde în haosul deciziilor strategice.
