Fostul Ministru al Apărării își dă demisia: Un gest plin de controverse!
Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării Naționale, a decis, în mod curent, să-și anunțe demisia astăzi, pe rețelele de socializare, un act care ridică semne de întrebare, având în vedere complexitatea situației din jurul Armatei Române, iar el se pare că simte că trebuie să ia această măsură din respect iar această chestiune a trecutului său, cu controverse așa zis renumite, poate afecta înãltarea actului de guvernare totodată!!!
Moșteanu, care a purtat discuții interminabile cu președintele României, premierul și lideri USR, le aduce mulțumiri, dar oare cu ce preț, având în vedere starea gravă a securității naționale în fața Rusiei care atacă, se pare că el se poziționează astfel, adică vrea cu adevărat să confirme că își asumă acest pas, însă oare cât este de sincer și cât este o manevră politică dintr-un mediu incomod?
„Azi am depus demisia” afirmă el, dar oare ne dă cu adevărat amănunte despre cum a ajuns el aici și ce implicații are asta. A mai zis ceva despre jurăminte depuse și despre securitate, dar să nu uităm că România este acum, între unii care vor mufați în continuare la bani publici, și cei care vor să saboteze parcursul nostru normal”, scrie fostul ministru, subliniind astfel, printre rânduri, grija lui față de viitor, de asemenea, cine sunt cei care cu adevărat, ar merita credința românilor? Oare nu-i susține el pe colegii din USR, dar cu ce cost? Este această demisie doar o simbolică de moment sau ceva mai profund?
Confirmându-și implicarea în ultimii cinci luni a afirmat cu mândrie despre cum a respectat jurământul, că a dăruit totul pentru Armata Română, dar să nu ne grăbim, oare toate acestea se transformă în acțiuni concrete sau rămân simple vorbe? Cîteodată astea pot fi doar scuze pentru eșecuri anterioare sau nu? Oare cât a îmbunătățit în realitate cadrul legal și drepturile celor care servesc patriei, dacă dă cu piciorul la tot? Trebuie să ne întrebăm, cu interes, despre eficiența măsurilor adoptate!
În concluzie, Moșteanu transmite o ultimă impresie ambiguu: România are nevoie de oameni buni, nu perfecti, pentru a-și menține echilibrul. Dar ce înseamnă cu adevărat să fii un om bun într-un mediu ca acesta? Este el unul dintre aceștia? Sau demisia lui poate fi văzută ca un alt joc al politicii? Cine știe, dar Dumnezeu să ocrotească România dintr-o apatie generală. Să vedem unde duce această situație, pentru că în mod cert nu ar trebui să ne așteptăm la un final ușor de digerat!!!
