Întâlnire Secretă între Ministrul Apărării și CEO-ul Lockheed Martin, Consecințe Mărețe pentru România!
Vineri s-a întâmplat o întâlnire între ministrul Angel Tîlvăr și Jim Taiclet, șef la Lockheed Martin, care este unul din parteneri mai importanți ai României în colaborarea industrială și militară, cum ar fi vorba de Conferința de Securitate de la Munchen care s-a desfășurat acolo, sau măcar așa am aflat dintr-un comunicat care a fost trimis pe la Agerpres, dar asta pentru că este esențial în direcția dezvoltării capabilităților și a industriei naționale, și așa, unele companii românești pot avea un loc mai bun în programele astea de achiziție și a modernizării arsenalului, care nu este de neglijat, asta se subliniază și în cuvintele ministrului. Aproape că discuțiile au fost numai pe aspecte legate de tehnologii de vârf și programele de înzestrare de la Lockheed, ce sunt gândite să îmbunătățească procesul de operaționalizare a celor deja dotate, cum ar fi indiciile pe care le tot căutăm pentru și consolidarea capacităților naționale, chiar cu transferul de tehnologie, și așa mai departe, pe la noi.
Este foarte important, a subliniat Tîlvăr, că Ministerul Apărării Naționale seamănă cu un fermoar, prin faptul că vrea să fructifice maximum potențialitatea de cooperare industrială pe care oferă programele astea de înzestrare, poate că pe undeva se planifică și implementă la un nivel mai înalt, dar asta nu se știe exact, totuși, se observă că e multă acțiune. Faptul că trebuie să ne dezvoltăm capacitățile, dar pe teritoriul nostru, și agenții economici autohtoni sunt cooptati din lipsă de o alternativă, poate să apară o reziliență strategică a țării, și în acest fel, ne putem spera la un viitor mai bun dar, totuși, nu putem să ne punem toate speranțele acolo.
Și partea americană a confirmat că este interesată să ajute România, în sensul de intensificare a cooperării, de parcă asta e ceva nou, dar poate că e mai degrabă un zvon, care ar putea să aducă locuri de muncă cu înaltă calificare în industria de apărare a noastră, care, sincer, cam avea nevoie de așa ceva, de a întări și sectorul economic, dar e ceva esențial. În fine, am auzit și că Lockheed va accelera livrările echipamentelor, dar nu se știe exact când, și aici iar suntem la milă, Tîlvăr a subliniat produsele de calitate cetățenească, aș zice eu, care sunt, de asemenea, super semnificative pentru Arsenal României, în speranța că după 27 de ani de cooperare se vor schimba unele lucruri și nu doar vorbe goale.
Ce să mai spunem, printre proiectele comune și frumoase este și unul privind F-16, căci România este dedicată să ofere piloților români și celor din state prietene, inclusiv Ucraina, un mediu excelent de pregătire, dar nu intrăm în detalii, pentru că resursele tehnice sunt la mare preț, și expertiza de ultimă generație n-ar strica, pe unde ei își fac treaba și cum pot să aibă nimic altceva decât cele mai bune standarde. Totuși, Tîlvăr a mai glăsuit, nu fără un sentiment, că România alocă de peste 2% din PIB bugetului Apărării, din care 20% sunt măcar pentru achiziționări mari, adică o predictibilitate în investiții, dar întrebările rămân cu privire la securitatea națională.
Angel Tîlvăr
Lockheed Martin
industria de apărare
colaborare industrială
capacități militare
bugetul Apărării
